La pas agale prin Viena, seara. Ploua. Însă în jurul pieții Stephan, loc de pelerinaj pentru orice om sau marțian, străduțele sunt perfecte indiferent de anotimp.
Pe Annagasse dăm de o terăsică intimă, cu niște umbrele. În interior mesele pline. Restaurant mititel, simpatic, atrăgător. ”Hai să bem un șpriț aici!” sună replica, deși ne gândim la un pahar de vin roșu. E 9 seara, ce naiba.
Intrăm, facem doi pași, mai vorbim între noi. Nu pare să ne găsim loc și ne-ndreptăm spre ieșire. Un ‘poftiți vă rog, intrați’ în limba română se aude din spate. Un domn la o vârstă venerabilă și bine îmbrăcat ne face un gest de bun-venit.
– Hopa, vorbiți româna? Nu vroiam să mâncăm, ci doar să servim un pahar cu vin. Și eventual să vă ascultăm povestea..
zic și ies pe terasa din față. Luăm loc împreună și așteptăm comanda.
Weinbotschaft e singurul restaurant 100% bio din Viena. Asta se traduce în gătit cu 100% produse ecologice, aduse de la terți producători. Pe prima pagină a meniului sunt listați toți producătorii-parteneri ai restaurantului. Meniu nu foarte vast, dar deosebit de interesant.
Alegem un Cuvée la fel de Bio „Nachtrot“ 2013. E un cupaj de Blaufränkisch și Syrah semnat de Toni Hartl. Apoi facem cunoștință cu gazda noastră. Domnul Werner Rojik e, întocmai ca în gluma cu cartea de vizită, soțul patroanei.
Nu e român. Dar jur că vorbește româna mai bine ca unii adevărați. După ce s-a prezentat ne-a mai dat niște detalii.
A lucrat în România în tinerețe, mai exact între anii 6zecișiceva – ’74. Lucra în comerț exterior (clar era spion).
Ce tinerețe am avut. Gândiți-vă, aveam două mașini, dintre care una era un 220 SE Coupe. Secretara mea avea salar 1500 de lei pe lună. Eu aveam o sută de mii..
Pe soția mea, Cristina am cunoscut-o la Craiova. Ne-am căsătorit, dar ca să plec cu ea din țară am cumpărat-o de la partid cu 20 de mii.
Pe cartea de vizită a restaurantului apare numele doamnei: Constanța Cristina Rojik. Ea este cea care mișcă lucrurile în restaurant. Ea este cea cu care Werner, fostul boxer, vorbește zilnic limba română. Domnul se ocupă de invitați. Deși are alt business, vine în fiecare seară și închide. Locuiesc aproape și e afacerea unei familii frumoase, cu poveste.
Prost!
*Acest wine-trip a fst organizat cu sprijinul Biroului de Turism al Austriei.
Azi – intimplatori – am dat di nou pe acest articol pentru care va multumim.
Restaurantul nostru mai exista -intretimp sotia mea, Cristina, a fost premiat cu un “Haube” de la Gault & Millau si acum facem parte din cei mai buni restaurante din Austria. Daca mai veniti la Viena ne ar face o mare placere daca ne faceti o vizita.
Numele s- schimbat un pic, acuma este: “Cristina Rojik – Die Biowirtin”. Noi am ramas la fel!
Complimente si salutari
Werner Rojik
vă mulțumesc frumos pentru comentariu. Cu siguranță la viitoarea mea vizită în capitală, cu drag vă calc pragul.
Spor și salutări doamnei!
Draga domnul Cosmin,
ani trec si ne am retras la tara (Burgenland); restaurantul am vandut si acuma sintem pensionarii. Mai venim din cind in cind la Viena sa vedem prietenii si multe ori mincam in fostul nostru restaurant unde este acuma (dupa mine) cel mai bun si autentic restaurant italienesc din Viena. (Trattoria toscana “La No”). Daca mai veniti anuntati ne si poate ca ne revedem acolo. Adresa noastra email este info@diebiowirtin. at sau [email protected]
Multe salutari, un craiciun placut si toate bune pentru anul 2019.
Werner Rojik