Știu că suntem disfuncționali. Nu ne potrivim tot timpul, impulsul primar uneori aruncându-ne în direcții diferite. Deși avem aceeași viteză de reacție, părem uneori în totală discordanță. Pare că nu ne potrivim. Sunetul mișcării noastre e grav și e alarmant. Tropăim. Suntem pe o placă dură și suntem desincronizați. Batem sticle goale umplute cu pietricele, asfaltul.

Dar dacă schimbăm fondul?

Dacă schimbăm suprafața de suport?

Ceva fermecător s-ar putea întâmpla: după o vreme am putea să ajungem la același pas, să avem aceleași mișcări și același speach. Dintr-o matematică simplă, cu o chimie potrivită, bazați pe o fizică banală se poate ajunge la o relevanță evidentă. Un sunet perfect sincronizat. UN VUIET CORECT MATEMATIC!

Se poate: trebuie doar puțină răbdare pe un alt fond. Și pe altă muzică. SINCRON.

Hărmălaie desincronizată. Sincron unison. Mesaj! Clar. Direct.

E valabil pentru orice, oricine. Chiar și pentru tine, prințoteso.

p.s. urmărește clipul de vrei să pricepi.