Vrei la Satriani?

Am un concurs sincer și simplu.

Zi-mi când l-ai descoperit.

UPDATE:

Pfff… l-am descoperit în altă viață! )
Ok, era pe la începutul anilor ’90, când eram în liceu și tot auzisem pe undeva pe la radio, pe vremea aia se numea programul 3, dacă țin bine minte… și era difuzată piesa Surfing with the Alien. Dar habar n-aveam cine și ce cântă  Și apoi am regăsit piesa pe niște casete cumpărate atunci de la vânzătorii stradali de la Romană. După aia am luat tot ce se găsea de vânzare cu Satriani, la acea vreme!

Eu am să scriu mai jos când și cum, dar tu, dacă te loghezi cu Facebook-ul și-mi răspunzi, fie aici, fie pe Facebook, promit să te fac fericit: am 2 bilete pentru tine.

De Satriani am auzit prima dată pe la Cluj, de la prietenii mei roacherii, cei cu care am ajuns să pun și eu mâna pe chitară. Nu l-am înțeles din prima, evident. Dar, ajutat de alți meseriași, am început să îi ascult operele. Apoi, cu hipsterii din vremea aia ne băteam în care pe cine place mai tare: Joe Satriani sau Yngwie Malmsteen.

L-am ratat în 2013, când a prestat prima dată la Sala Palatului, dar cum rockstarul a adăugat ROMANIA pe lista turneului european ”The Shockwave Tour” din acest an, încerc să n-o mai fac.

Pe 12 octombrie, JOE SATRIANI va concerta la Sala Polivalentă din București, iar pe 13 octombrie pe scena Sălii Polivalente din Cluj-Napoca. E alături de membrii trupei sale, Marco Minnemann (tobe), Bryan Beller (bass) și Mike Keneally (clape, chitara), însoțit de cele patru celebre chitări ale sale, evoluții incredibile, ce vor cufunda publicul într-o reverie imposibil de uitat.

Biletele pentru concertul de la București au fost puse în vânzare și pot fi achiziționate prin EVENTIM de la magazinele Germanos, Orange, Vodafone, Domo, Cărturești, Humanitas și online prin www.eventim.ro, la prețuri variabile în funcție de categoria de loc.

Cine este Satriani?

Joseph „Satch” Satriani s-a nascut in Westbury, New York, in 1956. In tinerete, a fost cel mai mare fan al lui Jimi Hendrix. A renuntat la fotbal, pasiunea sa, in ziua care a murit Hendrix, cu scopul declarat de a-si dedica tot timpul liber eforturilor de a deveni un chitarist.

In anii ‘70, Satriani a studiat cu muzicieni de jazz celebri din Long Island, inclusiv pianistul Lennie Tristano si chitaristul Billy Bauer. Tristano, in special, era un perfectionist al tehnicii, care cerea cu exigenta aceeasi mentalitatea de la elevii sai. Prin 1974, Joe Satriani avea deja proprii studenti la chitara printre care… Steve Vai. Lectiile au marcat inceputul unei lungi si afectuoase colaborari muzicale intre cei doi chitaristi.

Pentru o vreme, la inceputul carierei, destinul lui Joe Satriani parea mai degraba de profesor si mentor, decat de interpret. Astfle, i-a avut elevi pe unii dintre cei mai importanti chitaristi ai decadelor ‘80 si ‘90: Steve Vai, Hammett Kirk (Metallica), Bryson David (Counting Crows). Toti acesti muzicieni spun ca “Satch” le-a fost de nenumarate ori sursa de inspiratie, iar fanii lor pot auzi influenta incredibilei expertize tehnice a lui Joe in interpretarea elevilor sai.

Se muta in California in 1978, la Berkeley, sperand intr-o relansare a propriei cariere solo. Se regaseste insa in curand in postura de a preda din nou lectii de chitara, si in Bay Area ajunge sa-i aiba elevi pe Kevin Cardogan (Third Eye Blind), Geoff Tyson, jazzistul Charlie Hunter si Alex Skolnick (Testament). isi lanseaza primul album solo in 1986, Not of this Earth.

Abia al doilea album, insa, Surfing with the Alien, devine un succes comercial. Aproape peste noapte, Satriani incepe sa fie privit drept un chitarist de top si iti mentine o pozitie fruntasa in clasamentele revistelor muzicale ani de zile dupa aceea. Mick Jagger il alege pentru a-l insoti intr-un turneu solo in Australia si Japonia.

Doi ani mai tarziu, Satriani lanseaza Flying in a Blue Dream. Mai multe piese de pe acest disc sunt folosite in filme si reclame. 1992 este anul aparitiei discului The Extremist, care include una dintre piesele sale cele mai celebre, Summer Song.

La finalul lui 1993, Joe se alatura trupei Deep Purple, dupa plecarea lui Ritchie Blackmore. Trupa sustine un mega-turneu in Japonia, si Joe primeste oferta de a deveni membru full-time Deep Purple. Pe care o refuza, preferind sa lucreze la propriul sau contract pentru mai multe albume cu casa de discuri Sony.

Unul dintre proiectelecele mai interesante ale lui Joe, in anii ’90, a fost organizarea celebrului turneu de chitaristi G3. G3 a devenit un eveniment anual, ce include unii dintre cei mai talentati chitaristi pe planeta. Primul turneu G3 a avut loc in 1996, avandu-i pe Joe Satriani, Steve Vai, si Johnson Eric drept capete de afis: 24 de orase din America de Nord in toamna acelui an, in fata a aproximativ 90.000 de fani. De atunci, Satriani si Vai au mai cantat in cadrul a 11 evenimente G3, cu multi alti muzicieni ocupand al treilea loc vacant. John Petrucci, Paul Gilbert, Robert Fripp si Adrian Legg sunt doar cateva exemple.

La sfarsitul anilor ‘90 Joe lanseaza Crystal Planet, si apoi Engines of Creation, poate cel mai experimental album Satriani pana la aceasta data. Noul mileniu aduce Strange Beautiful Music si Is There Love in Space?, doua albume mai traditionale, dar care exploreaza totusi suficient de multe teritorii necunoscute pentru a fi inovative.

Super Colossal s-a lansat in anul 2006, un album mai cald decat predecesoarele sale, urmat de Professor Satchafunkilus and the Musterion of Rock in 2008. Numeroase DVD-uri live au fost de asemenea lansate pe piata, cu cateva dintre cele mai incediare showuri ale lui Satriani.

In 2009, a facut echipa cu Sammy Hagar si Michael Anthony (Van Halen), Chad Smith (Red Hot Chili Peppers) pentru a pune bazele trupei Chickenfoot. Albumul de debut al trupei a fost un succes international, primind premii in SUA, Canada si Europa. Se adauga recunoasterea din partea revista Classic Rock drept cea mai buna formatie noua a anului 2009. In octombrie 2010, Joe si-a lansat cel de-al 11-lea album de studio Black Swans and Wormhole Wizards, aparitie umata de turnee in America de Nord si Europa. In paralel, in anul urmator, al doilea album Chickenfoot a fost lansat cu critici excelente, si a fost de asemenea urmat de un turneu european al trupei care a coincis cu vestea ca Satriani inregistreaza un album solo nou, a carui lansare la nivel mondial era planificata prin intermediul casei de discuri Sony in luna mai a aceluiasi an.