Cu chip de om.

Odată am ucis un pinguin. Dar am o explicație.

Dj Pingu.jpg

Jucăria asta e una dintr-alea, de le apeși pe ‘burtică’ și-ți cântă. Ăsta micu, pinguin fiind, cânta Jingle Bell. Polifonic. Subțire, metalic, întocmai ca ceasurile alea cu calculator de prin ’91.

După o vreme bună îi veni vremea spălatului, pentru că era praf. Printre ciorapi, bluzițe și alți șoareci de pluș, juniorul făcu o baie bună-n Ariel, ca mine la Aqua-Dome, Soelden.

Buba veni după ce l-am scos din mașina de spălat. Omu’ cânta! Jingle Bell metalic, pe repeat! L-am apăsat pe burtă, l-am masat, degeaba. Dj Pingu presta happy, ca Pharell mai departe. Ce dacă era mai. Era ok.

L-am scos la uscat pe terasă și mi-am zis că l-o ține bateria cateva ore și-a tăcea. Am plecat.

Seara, Dj Pingu mi-a rezervat o surpriză. De fapt nu era o surpriză el, ci bateria aia chinezărească din dânsu’. ti-ti-tiiii, ti-ti-tiiii, ti-ti ti-ti-tiiii

Deja începuse să mă calce pe nervi. Am închis geamurile și ne-am văzut toți de treabă. Dar că pinguinu’ încă presta: subțire, metalic.. ti-ti-tiii…

Cu o ultimă sforțare am ieșit pe terasă, l-am luat de ciucur și l-am aruncat în fundul grădinii, după ceva tufe, cu un scrășnit de dinți de sub care s-a auzit un christos ardelenesc. Pur, amplu, serios. Nu metalic, nu subțire! Cu bași. Sâc!

Lucrurile s-au liniștit.

.. numai că…

Jur pe roșu, la 3 zile după, dau să calc iarba cu aparatu’ de tuns. Uitasem de năzdrăvănie. Și când m-apropii .. fix ca-n filmu cu Chucky, pinguinu’ vieții colinda. La aceeași intensitate, ca o picătură chinezească, pe repet. De 4 zile nonstop. Fuck that shit..!!! @@##$$%^%^&^&^*^*#^*#(&$

L-am luat si m-am apropiat de casă. Deja mă scosese din minți. Am încercat să-l descos ca să scot cutiuța de plastic ca să-l întrerup. Eh, na. E cel mai rezistent pinguin ever, zici că-i din kevlar. Ar trebui vândut ca armă albă.

Am luat un patent și.. am strâns.

S-a auzit un scrâșnet. Apoi un sunet de nucă spartă. ti-ti-ti-ti-tiii… Clack! 

tit..i…i…iuu..u…. 

Liniște. Finally. Gata!! Pinguinul are aceeași moacă de tont, dar tace. Evrika! am învins. Am ucis un pinguin.

La 3 zile după, Deea după ce vine de la grădiniță și-l găsește vine spre mine:

– tati.. de ce nu mai cântă pinguinul?