Când m-am hotărât să mă apuc de un sport de iarnă, era anul 2009. Mi-am zis să mă înhăitez și eu cu marea gașcă de la Cluj (vreo 300) care mergea la schi, în Austria.

Nu știam nici să schiez, nici să mă dau cu placa. Nici măcar nu știam ce mi-ar plăcea mai mult.

Așa că am dat o tură prin Unirea ca să-mi caut ceva echipamente, bâjbâind printre marile magazine cu nume sonore. Am ales o pereche de pantaloni de snowboarderi, Protest, niște izmene, mănuși, etc. Fără geacă. Credeam că o să mă apuc serios de snowboard, doar că, știi cum e, hotârârea din târg e diferită față de cea de-acasă. Stăteam la coadă la închiriat echipamente în stațiunea austriacă, iar la întrebarea ce vreau am răspuns după vreo 2 minute: schiuri.

Așa că, deocamdată, sunt un Tomba, mai mic.

Dar iată că Protestul meu nu așteaptă 4ever. Ajung să mă dau și cu placa. Chiar în weekend. #snowonfire e un event la Mădărași, Harghita, pus la cale de Burn. Sper să mă învețe gazdele la fel de repejor ca monitorul meu astriac de 76 de ani, schiul. Iar apropo de gazde, profesorii noștri sunt 3 sportivi care mai de care: Kinda Geza, Adolf Bobo Gherghelah și Tudorel Cristea. Momentan, echipa Burn (snowboard, BMX, skateboard) are 8 sportivi în care se investește o suma mare (120.000 euro/an), dar permanent se caută extinderea lotului cu noi talente. Poate mă descoperă ăștia și mă las de muzică/blog/vin.

O să fac poze cu un Canon EoS-M de la F64, #mirrorless, evident. O să cad des și-o să-njur identic, cred.

Ar trebui să știu ceva anume legat de snowboard? Vreun sfat?

Burn Snow On Fire – Highlights from Fuel your fire on Vimeo.