Era seară. Lui Brian îi sună telefonul.

Țrr-țrr..

Brian ignoră apelul pentru că mai avea 2 niveluri ca să-și bată soția la Candy Crush.

Țrr-țrr.. din nou.

Brian nimic.

Țrr-țrrr.. Brain pufnește și răspunde.

La capătul celălalt al unui iPhone 5c era Peter. Petru, dacă vrei. Petre a lu’ Lyall. Mecanic. Inginer și maestru berar.

– Oi!
– Oi..!
– Ce fa’, mă Brian?
– Ui, ni, coc niște vinete.
– Da tu ce faci, mă Petre?
– D-apoi, am o bubă și mă gândeam să mă ajuți tu.
– Zi-i din prima.
– Tu știu că tot aduci butoaie d-alea de stejar de la frranceji.
– Da. Petre, că doar știi că ținem la ele și la ce punem în ele.
– Mnah, Brian, îmi împrumuți și mie 10, trăiți-ar ție vinetele și salata? Numa o vreme, câteva luni sau ceva..
– Păi de ce mă Petrule, ce vrei să faci?
– Păi am făcut o bere nouă și vreau să o țin la barique, da până fac io comandă-n Franța durează, știi că ăia îs mai leneși ca oltenii și mai chitre-ca irlandejii.
– Bine mă, vino mâine la distilerie și ia-ți.
– EȘTI TARE BRO!
– Altfel?
– Da, uite, mă pregătesc să mă duc la o cină cu nevastă-mea și soacra, socru d-astea.
– Ah, cool!
– Mda, beau un Jameson și sper să trec iute peste impas.
– Apoi Sine Metu atunci.
– Sine Metu și ție.

Trece ziua, cina, Petru ia butoaiele, o arde ca beraru’ artizan, ține berea stout la baric și se bucură de rezultate. Apoi, după ceva vreme întoarce butoaiele că era om de cuvând, ba chiar lasă ceva bere pe fund, că nah, să bea și ăștia de la distilerie pe sub mână-așa.

Bea și Brian că era și el om. Apoi, din nu știu ce întâmplare, mergând așa el prin distilerie, se-mpiedică de un cablu de Samsung, dă peste cazanu’ cu triplu distilat Jameson și varsă producția în cele 10 butoaie venite de la Petre. Înjură, trăznește și se calmează. Câteva luni.

Rezultatul e că schimbul ăsta de butoaie îi fericește pe amândoi, urându-și Sine Metu unul celuilalt de zici că erau rude.

Cum zicea un prieten al irlandei: whiskey-ul irlandez și berea stout au stat totdeauna unul lângă celalalt la bar, dar nu s-au cunoscut îndeaproape niciodată. Uite că acum vor avea un nepoțel.

Am uita să îți zic că Brian e masterdistillerul lu Jameson, iar Petru Lyall masterul berii Franciscan Well. Povestea nu e 100% adevărată, dar nici 100% falsă, Jameson Caskmates existând în realitate ca urmare al acestui schimb real. Iar cântarea din pahar vine cu note diferite față de celelalte Jamesonuri, cu note de lemn dulce, vanilină, ceva citrice și personal, zic cu ceva smochine și fruct confiat.

Mi-am urat și eu SineMetu, ca Petre când ieșea cu socrii, că de la o vreme tre’ să-ți scuipi în sân și să ‘ieși din zona de confort’.

Io-s așa ieșit că am ajuns să beau cu străinii-n puburile bucureștene, așa din drag de CandyCrush, vinete și Jameson.