Faza următoare s-a petrecut oleacă mai târziu de articolul lui Petreanu cu dialogurile din saună.

La schi, în Austria. Solo. Infotrip auskian, Saalbach.

Cazat la un hotel mișto, simpatic, nu cu foarte multe camere.

Evident că are saună. E luna ianuarie spre final și nu e foarte aglomerat. Pentru austrieci abia din februarie începe nebunia. Se aglomerează și umple de nemți și olandeji.

Revenind la saună. Mică dar încăpătoare, cu evidentele camere cu steambath, dumpfbad sau sauna umedă, cum vrei să-i zici. Încă una seacă plus cea infrared, la care nu prea umblă nimeni. Zici că-i sauna aia ca văru mai prost de la țară.. În plus, avem camera de relaxare, ceiuț, etc.

Să discutăm un lucru important.

În Austria sauna se face la costumul lui Adam. Așa se face. Nu se șochează nimeni de nuditate, nu se studiază detaliile anatomice și nici nu se fac remarci cu privire la mărime. Ai dreptul, la cea uscată, sa ții prosopul sub tine ca rezultatul transpirației să nu cadă pe lemnul încins. La cea umedă, ca să ștergi urmele anteriorului transpirat, pui mâna pe furtunul cu apă și îți speli bancheta de faianță. După ce te topești repeți jmecheria.

Sunt singur. Relaxat.

Aud voci

Multe.

Pac, se dă ușa la o parte și intră un grup mixt de zici că-s dansatori de cha-cha, intră. Toți sunt în halatele de baie. Râd în germană, sunt veseli si amestecați, femei și bărbați. Se despoaie toți și se împart pe echipe.

Eu beau apă și urmăresc grupul. Majoritatea intră-n cea uscată. Eu o cotesc spre cea umedă. Că e goală și umedă.

Abur. Fierbințeală. Se deschide ușa și intră o doamnă blondă. Jeap! radarul îmi zice că e undeva la 47-50 de ani și 3 luni. Fecioară.

Ea goală, eu gol.

– Hallo.. Zice.

– Hallo, și eu, cu mâinile așezate ca băieții din zidul de apărare la loviturile libere.

– Fâssss, zice aburu.

Shhh.. tăcere de mormânt.

– Hrote cărldurăn. But good, excelent, zice doamna.

– Ia vol, zic eu.

Stăm față-n față și transpirăm împreuna. Goi. Valuri de apă ne învăluie, atmosfera e tot mai fierbinte și mie-mi vine să râd acum că mă gândesc, scriind asta, că zici că-s pui de Sandra Brown tăvălită-n Coelho.

Aș minți daca-aș zice că n-am privit-o, dar nu spun asta ca nah, nu se cade.

– Lorem ipsumăn (da’-n germană)..??!

– Sorry, zic, english.

– aaa, where are you from?

– Romania, zic.

– aaa, rumanichen, ja, nice. Are you here for skiing, right?

– nope, just for sauna..

și dăi și râzi.

Ieșim pe rând ca să ne răcorim.

Doamna se întoarce la grupul ei și se aud hăhăieli.

– Jaja, hahaha, merchilh, Ja, odă, berlin, hamburger , williebirne, haha, hamburg, rtl țvei, d-astea.
Revine la mine cu zâmbetul mare pe fața, goală. Eu, la fel, gol.

Îmi întinde o sticluță și îmi zice prost! (cheers in german)

O iau, (e o sticluță cu schnaps din pere Williams) o bem și continuăm hlizeala. Îmi zice că e din Germania, venită la schi împreuna cu colegii de la companie. Middle managementul aflat într-un crisis rezolvat printr-un teambuilding.

Ne mai vin ajutoare. Ma gândesc, aștia cu țuica apoi cu sauna.. Damn, whats next?

Nu gat bine gându’, că văd un pachețel de 9 sticluțe adus de un coleg. Ghici ce? Și colegu e tot gol. Noroc cu pachețelu’ care era plin.

Până dăm ștampălu’ pe gât mai apar și alți colegi. Goi. O dăm în glume de grup și iată-ne împrieteniți.

Niște selfieuri ne mai lipseau, cu prietenii mei goi cu schnapsuri în mână. Ne retragem.

După vreo 2 ore, masa de lângă mine e plină de grupul celebru. Toată lumea e aproape dichisită, oricum, pregătită pentru cină. Ne salutăm, râdem din nou, ne închinăm paharele.

Beau și realizez: ce mișto-s amicițiile născute la curu gol?

sursă foto