Roma ninsă

Era o dimineață ca oricare alta, doar că era diferită.

Roma nu fu’ avertizată, iar așa cum autoritățile române sunt luate mai toate iernile prin surprindere, așa romanii fură scoși din mersul obișnuit.

În mai puțin de o oră Roma fu acoperită de zăpadă. Ningea cu niște fulgi mari de parcă era campanie Armani. Sau Cătălin Botezatu.

Orașul colinelor (seamănă leit cu celălalt oraș al colinelor, Clujul) era blocat pur și simplu. Pe de-o parte de reușita campaniei primăvară-toamnă, pe de alta de stratul consistent de zăpadă ce acoperea acum toate drumurile. Bieții romani, și-acum mai au strazi întregi, bulevarde uriașe acoperite de piatră cubică. Spun bieții pentru că, din cauza crizei, cred, n-au ajuns și ei ca noi, la un covor asfaltic subțire și nerezistent. Și piatra aia nici măcar nu e nouă.. Îți dai seama cum patinau scuteriștii și ceilalți participanți la trafic pe un astfel de patinoar? Dar totuși, în neliniștea derapajelor nu se auzeau prea multe înjurături și claxoane. Ce chestie.

La terasa acoperită a unei mici cafenele, 2 prietene trecute bine de 68 de ani iși savurau expresso-ul dimineții povestind. Eram în preajmă și le-am auzit.

– che neve, bre, Giovanna..

– ma chel neve, chel neve..!! Sono atât de contanta che vado in centro con autobuzu.

– che face il tuo marito, Luigi?

– mangia?

– ma che mangia?

– rapane.

– rapane?!

– rapane, fată., rapane.. Rapane con polenta. Luigi e morto fra rapane. Io preparato a lui rapane de dimineață. E tu vadi in centro con el autobuzo?

– Si, perchee la mia machina non ce piu demarare. Le mie gomme, le Michelin gomme, non sonno preparate di neve. Sono de vară. Tu?

– Io non mergo nicaieri. Beau questo expresso e vado a bingo.

– va bene

– ciao!

Lângă canile mici de expresso pătate de rujul roșu incendiar erau așezate 2 croissante din care amândoă prietene mușcară parcă la comandă. Se ridicară de la masă și plecară care încotro. Între timp campania zăpezii Armani (sau Cătălin Botezatu) se topi.

Era aprilie.