”Care este opinia mea cu privirea la independența femeii moderne, care tip de femee îmi este mai simpatic și dacă cred că, femeea ideală de eri, soția și mama desăvârșită nu mai corespunde femeii ideale de astăzi”
Nu există idealul femenin de eri. Sunt de părere că femeia s-a schimbat în parte, neapărat, dar cred că bărbatul, în ascunzișurile firei sale a rămas acelaș, de acum 100 sau 50 de ani. Majoritatea bărbaților sunt fără a o recunoaște însă – în căutarea femeii care în îndeplinirea atribuțiilor ei de soție și mamă să fie la înălțime. Și astăzi se mai spune că locul femeii adevărate este alături de soțul ei, că aceasta este menirea prescrisă ei, de natură.
Foarte frumos!
Bineînțeles că am cel mai profund respect pentru acele ”femei menajere”, care imită modelele clasice de soții și mame. Însă mă plictisește groaznic să aud mereu aceste discuții asupra locului pe care trebue să-l ocupe femeia.
Dece să fie îndreptate toate femeile către un loc anumit, care la început le-a fost fixat de bărbat din motive de comoditate, ale acestuia?
Aparții acolo, unde însușirile cu cari te-a înzestrat natura, te îndrumă. Apreciez foarte mult atribuțiile speciale ale soției și ale mamei. Ea are un cerc de îndatoriri foarte frumos și etic.
Aceasta nu înseamnă însă, câtuși de puțin, că femeia, care își caută scopul vieții, într-o carieră artistică sau negustorească, își neglijează datoriile ei reale.
Cred că ași fi mai fericită, dacă ași face parte, din categoria ”femeii menajere”. Știu însă că nu sunt acest gen, deoarece natura mi-a dăruit prea mult neastâmpăr și temperament, atribute care nu se pot împăca, în nici un caz cu acest tip de femee.
Trebue să fiu veșnic activă, să am conștiința că am creat ceva, iar clipele mele, cele mai fericite, sunt acelea, când lucrez, în fața obiectivului.
Ferească cerul ca vorbele mele să fie greșit înțelese, în sensul că adevărata fericire a unei fete ar consta în cariera filmului. Dimpotrivă, aș vrea să sfătuiesc pe orice fată de a nu păși, pe drumul filmului, deoarece calea spre glorie este de cele mai multe ori stâncoasă, iar numai acelea care posedă, într-adevăr mult talent și care au și mai mult noroc, pot face carieră.
Acelea pe care natura nu le-a înzestrat, cu o energie de fer, dar care au însușiri necondiționate și o încredere oarbă, în sine, acelea aparțin tipului de ”femee menajeră” și cu siguranță că acolo la locul care li se cuvine se vor simți și cel mai mai bine, cu singura condiție, de a-și deplini îndatoririle, cu toată seriozitatea, pe care acestea le merită.
Căci chiar dacă eu sunt un altfel de gen, aceasta nu este nici un motiv de a fi obiectivă!
Acest articol este desprins din filele Realității Ilustrate de la 9 ianuarie 1930. E foarte interesant cum se manifesta feminismul-tradus în vremea aceea, cum femeea modernă încerca să scoată capul din peliculă și să ucidă cu talent, pe cele ne-energice, fără noroc și aptitudini alpiniste, a.k.a femei ”menajere”.
Unde e mișcarea astăzi? A reușit, ea, Evelin Brent să izbăvească? Câte femei menajere mai sunt și câte au luat calea negustorească?
Un lucru e sigur: bărbatul este același, ca acum 100 + (2013-1930) ani, cu aceleași ascunzișuri. We stick on a strict schedule..
Fetelor, dans.
Leave a Reply