E o practică deseori împământenită prin căpșoarele fetelor ca să diminutiveze absolut totul. Uneori e de înțeles, alteori nu prea..

Dar merită să dăm o șansă acestor diminutive să apară în limba românească mai des, mai puternic, mai filozofic! Ei bine, din tabăra de fotografie TFB3, direct din #komandament ne-am zis că ar fi bine să forțăm puțin nota și să propunem o seamă de proverbe românești diminutivate.

De exemplu:

Aşchiuța nu sare departe de trunchiuleț.

Bate fieruțul cât e călduț.

Ochișorii sunt portița către suflețel.

A fi domnișor e o-ntâmplare, a fi omuleț e lucrușor măricel.

Dacă tăceai, filozofuț râmăneai.

Cine are cărticică, are părticică.

S-a dus bouleț şi a venit vacuță.

Muntișorul cu muntișor se-ntâlneşte, d-apăi omuleț cu omuleț.

Mamicuța prostuților e mereu graviduță.

Cu o floaricică nu se face primăvarică.

Cine sare gropița altuia cade singurel în ea.

Nu judeca o carticică după copertuță.

A dat cu bețișorul în băltiță.

Cloșcuța bâtrânică face ciorbița bunicică.

Nu vorbi de frânghiuță în căsuța spânzuratului.

Orice năşic îşi are năşicul.

Nu toate albinuțele fac miericică.

Munculița este brăţărică de aușor.

Mersulețul pe josuc face piciorușul frumușel.

…

Nu-i așa că e mai binișor?