“Ni-l-ai mah pe Ghita!! “

..am exclamat in cor impreuna cu Bogdan. Ni s-a intamplat de zeci de ori sa rostim aceeasi vorba, fix in acelasi timp. Poate pentru ca suntem prieteni de 25 de ani. Poate din alta cauza.. Anyway, rusine Dinu Patriciu!!

Octombrie 2004. In jur de orele 15. Noi 3, condusi de Radu Betea plecam spre ceva concert in Moldova. Plecarea de la baza Loco din Bistrita. Ruta normala #dinRomania: Pasul Tihuta, Vatra Dornei etc.. Ajungem noi prin pasu Tihuta si dupa zecile de serpentine, aproape de intrarea in castel, intr-o curba lunga, pe dreapta un cetatean zabovea picior peste picior pe un cap de pod. Era Ghita!

Acu, ma simt nevoit sa fac o paranteza patrata si sa va zic de Ghitza. Ghitza e un preten de-al nostru bun, vechi si tare simpatic. E  un tip mega doct, cult, bun la cifre. Plus petrecaret. Are 45 de kile cu cheile la el, iar cand Ghitza s-apuca de baut, o duce frate! Da o duce ore in sir. Imbata tat #roBlogdfestu si cand aia se culca el i inca treaz si isi cata altii cu care sa be’. Poate duce 24h nonstop, fara exagerare!

No, revenind la curba, cum dam noi de cetateanu sezut ca in imaginea de mai sus, evident franam si ne oprim. Cum dracu sa nu opresti cand vezi un preten ca i pe marginea drumului, c-o bere-n bot, sub soarele amiezii, asa intr-o pozitie adanca de ganditor? Si nu de la Hamangia, ci de la Piatra Fantanele!

Tragem franuca de mana, ne dam jos si atza la el:

– Ce fa mah Ghitza?!

– Ni-ia-i mah pe astia.. (intr-0 voce aplecata, tocmai ca fonturile italice)

– Ce-i mah cu tine aci, pe bolovan, ca betzivii satului?

– Da ni, stau si beu..

– Singur?

– Nuuu, cu astia!

– Care astia?

– Cu astia ce is la cabana!

Zicand astia ne-am prins ca ar fi gasca noastra de preoti, din Bistritz, cu care ne mai impiedicam si noi de una alta..

– Vrei sa ii chem? – zice Ghitza si trece DN-u ca MIG-u.

Dupa 3 minute apare inapoi. Dupa el, alt amic, pe numele lui de botez – Mezdrea. Vorbim cu el, asta fiind mai treaz, ne salutam, la care Ghitza ne intreaba:

– Mah.. Vrei sa va cante Mezdrea la vioara??!

– Ce vioara mah Ghitza? De cand stie Mezdrea sa cante la viioara?! – intrebam noi ridicand din umeri si dandu-ne ghionturi? Ma uit la Sorrell, la Leo, parca incercand sa inteleg invitatia.

– Stii ce fain zongoreste mah? – zice Ghitza inghiontindu-l pe Mezdrea. Hai sa va cante ceva fain!

– Du-te mah adu vioara!!! zice Ghitza fericit.

Pleaca Mezdrea in cabana, revine cu cutia viorii de maner, trece strada si se aseaza intre noi. Ora 3, soare-le de-o undita pe cer, caldura, drum extrem de aglomerat si o ceata de dilai cu unu care se pregatea sa ne cante..

– No, sigur vreti sa va cante? – intreaba Ghita si afland raspunsu il pune pe asta sa scoata vioara.

Mezdrea pune cutia jos si cu o miscare de mafiot deschide simadicos cutia.. Ei, ce sa vezi minune?! Ditai Stradivariusu :)))) Cu paharele cu tot!

Mah ne-am spart de ras, am servit o doina, ne-am pozat tata lumea si ne-am tirat spre Moldova! Amin!