Dau o raită pe faleză, ca să-mi cadă bine caracatița-n miere, chief-special, hăpăită la Mythos. E un restaurant cu ceva chelneri români care e situat la stânga portului din Thasos (orașul).

Ordung und disziplin: de o parte bărci ancorate, de alta terase. Trec agale și mă apropii de una mai diferită, una a localnicilor. Genul ăla de loc în care am mai fost, dar prin Asia, unde lucrătorii zonali se adună nu doar ca să facă o opinie separată, ci ca să fie ei cu ei, în liniștea bârfei. Bârfa asta, sau ce-o fi ea, e susținută aici cu ouzo. La una din mese se ‘joacă dur’. Imaginează-ți o terasă din mijlocul orașului, la care una din mese are un grătar propriu. Care duduie și-mi face greu procedeul fotografic. Mă apropii și din priviri găsesc repede strategul, întrebând ‘if i can’.

La masa sunt 4 bărbați în vârstă care se petrec aproape românește. 3 Amstel tronează masa pliantă, iar o sticluța pe care nu scrie nimic, e tutorele unor păhărele mai mici, ca de țuică.

După ce trag câteva instagrame, bărbosul ridică farfuria-capac de pe oala cu cărnuri calde și dintr-o dată îmi oferă o bucată de cârnat. Refuz politicos dar folosesc oportunitatea de a mai trage ceva cadre cu oamenii din mai multe unghiuri. Vorbesc cu el, iar el mă întreabă de unde sunt. Răspund.

Aaa, Romania. Good, i have some friend from there. A couple.

Vorbește binișor engleza și continuă:

Come, let me put you drink a ouzo!

Damn, m-a avut aici. Sunt subiectiv și n-am putut refuza. Plus că ar fi mers mult prea bine ca digestiv post-octopus.

Tell me about this ouzo, zic eu ridicând păhărelul.

Its done from a grape from here, Giorgina. You make the grape harvest on the end of september-october, then you put it on a big… and in december you took it out and port it to the distillery. And then we do there. We pay taxes for do the…

The best of this ouzo-s it cost about 10 euros per liter, but it is special. But i have even this, because my romanian friends are bringing me some palinka.. and tuica..

Ne împrietenim. Asta face băutura, vrei, nu vrei să crezi. Povestim cum leagă ăștia sticlele-n păr, ca să le crească Williamsele în ele. Râdem. Mă așez lângă Stelios, mai ling un detzi de ouzo și-l intreb:

De ce e mielul ăsta așa special de îl gătiți aici?

Pentru că e servit cu prietenii. Și e din partea locului, proaspăt.  Are 7 luni. ‘And because don’t get something more to eat that nature give’.

Vorbește cu colegii-n greacă și-mi zice: you have to try! Alege o bucată de carne și mi-o oferă.

Îi spun că accept doar dacă îmi spune cum îl cheamă și de unde e.

I am Stelios, from Thasos.

O mână fermă, cu degete muncite o strânge pe a mea. Îmi place să cred că am răspuns cel puțin la fel. Fac o poză cu el, după care, i-o arăt. Râde pe seama ei. Mi se mai toarnă un ouzo.

Mușc. Bine pătruns, gras, excelent. Stau pe malu’ Egeei cu niște localnici, beau un alt ouzo și mân’c miel. De Thassos.

Yamas!

Yamas, zic și eu ridicând Giorgina dublu distilată pe care o torn în Zenon.

You are from here, from Thasos?

Yes, i am from here.

Și ce faci?

Sunt pescar și am ceva camere de inchiriat pentru turiști. Practic, din asta trăiesc eu și soția mea. Ea e nemțoiacă, le face pe toate, eu pescuiesc.

Câți ani ai?

35, zic, încercând o glumă.

Râde și-mi zice că am dreptate, dacă inversez cifrele. Nu i-aș fi oferit mai mult de 45, sincer. Riduri frumoase, ochi negri, barbă; grec autentic.

my wife take good care of me, that’s why i look much younger

Râdem amândoi.

No, the alchool makes younger the people.

Spune-mi ceva de Thassos, insula. Istoria ei, Dar din punctul tău de vedere

Thassos is the best island what GOD makes.. E cea mai bună parte a Greciei. It’s paradise of the world’

spune mândru în timp ce întoarce mielul pe grătar.

 Thank you Stelios.

 

Mă intreabă numele apoi, când îl aude, continuă cerând să-i spun dacă e nume și de fată, pentru că știe o Cosmina ce lucrează la ceva restaurant.

Lot of romanians around here..

 Îi mai mulțumesc odată și îi ciocnesc păhărelul.

Look, this is my card. You have to send to my wife the foto’s. I dont use computer, i don’t know how to start it.

But why?

I like, this!

arătându-mi masa, oamenii, și cu un gest larg, cumva toată scena. Suntem întrerupți de alți clienți ai singurei terase unde se permite grătarul propriu, amici oarecum cu Stelios. Râd gălăgios. Nu înțeleg o iotă din ce se vorbește telegrafiat printre mese, dar bâjbăi: crazy people, huh?

haha, yeah: You must be crazy to be good!

Mă ridic ca să mai trag o șarjă de poze. Mă împiedic în efecte, timp în care, unul dintre amicii de masă îmi zice: kaput! Înțeleg și mă las păgubaș. Zic noroc, mulțumesc, apoi efharisto.  Ei rămând pe metereze, iar eu mă retrag.

Life is crazy. And that means is good, nu?

Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri e un eveniment organizat de Foto Union cu sprijinul Bancpost,Cosmote, Ford, Pixelpedia, Booking Greece, Samsung Galaxy S4, Izvorul Cristalin.