Tot ce trebuie să știi din prima ar fi că Metaxa e Metaxa. E un amestec din distilate de vin,  vinuri Muscat și extracte de plante aromate și petale de trandafiri,  iar toate ingredientele rețetei originale a fondatorului Spiros Metaxa provin din aceeași zonă a mării Egee, exclusiv din insula Samos și Limnos. Vinurile făurite sunt din familia Muscat, iar restul rețetei conține extracte din plante aromate și trandafiri. Probabil vinul ăsta l-a ajutat și pe Pitagora înainte de a-și crea celebra teorie. Sau pe Epicur când filosofa după învățăturile lui Democrit. Cine știe. Iar când te gândești la ce înseamnă ampelografia și afli că ampelos, cuvânt mitologic, vine de la numele unuia dintre munții insulei, cam dai crezare legendelor.

Să revenim totuși la Muscat.

Pentru a ajunge-n Samos faci dreapta pe DN1, urci în Airbus, vii pe Atena și schimbi la prima. Stai oleacă, mai ales dacă-ți întârzie Aegean-ul de 14. Eh, nici o problemă, oamenii îți vor oferi compensație un zbor gratuit pe intern, deci dacă îți uiți ceva la hotel sau mai vrei o tură, mai bagi o fisă. Aterizat pe Samos Airport dai de lumina fenomenală de prânz ce te îmbie cu primul selfie, iar tu, ca om normal, nu precupețești nici un efort, bagi o gură mare de aer și te urci în Hertz.

Samos-ul este a doua cea mai mare insulă a Greciei, după Rodos și e mai aproape de Turcia decât de restul ‘țării’. De unde și micile necăjeli cu semnalul de telefonie ce vine de la vecini sau miile de imigranți care intră-n insulă. Deh, mai sunt și probleme.

Are o populație de câteva mii de persoane, mână de lucru pe cale de dispariție și 1500 de hectare de viță de vie. Plantele trecute bine de a 3-a tinerețe sunt împrăștiate în arealuri mici, deținute de familii diferite, toate asociate printr-o cooperativă.  Yiannis Parassiris, marketingul United Winemaking Agricultural Cooperative of Samos, spunea zâmbind:

Samos este cunoscut pentru Muscatul trimis în Franța (aceștia importă 70 % din producția insulei ca mai apoi să-l îmbutelizez ca Muscat propriu), pentru uleiul de măsline italian (conform aceluiași principiu) cât și pentru producția vinurilor pentru Metaxa.

Asociația își are sediul în Muzeul Vinului din Samos, care e situat pe malul mării, în Malagari. Întocmai ca pe vremuri, aici sunt încărcate butoaiele și trimise în portul Pyreus, de unde vinurile iau drumul spre sediul central, situat în Kifissia.

Și totuși, ce e Metaxa?

Prima dată Spyros i-a zis ..koniak. Că asta era, un distilat din vinuri, în mare. Apoi, de prin ’76 de când francezii au zis, da, dar Cognac e doar la noi, i-au spus brandy. Până la momentul la care brandy-ul a fost hotărât ca fiind un distilat exclusiv din vinuri, Spyros avea în băutura sa și alte ingrediente: vinurile de Muscat si un alt element secret. Așadar, când regulamentele OIV au vrut-o, Spyros a hotărât: noi suntem METAXA. Punct.

Moneda celebră de pe etichetă, ce devin ulterior logo are și ea o poveste specială. Când Metaxa turna bazele noii distilerii din golful Pireu, găsește o veche monedă grecească ce indica un războnic solitar desprins din războaiele Medice, dintre greci si persani de pe la 480 Î.C. Războinicul călătorea singur într-o barcă, având pe umerii săi o bufniță, semn de ‘good fortune’. Se pare că pentru Spiros a funcționat iar moneda originală însă nu a fost văzută niciodată.

Soarele-ntr-o picătură.

Spyros Metaxa și-a intitulat băutura astfel bazându-se nu pe numele lui, ci invers. Părinții săi erau comercianți de mătăsuri, cuvântul metaxa însemnând chiar asta, materialul atât de important. Era o calitate pe care o căuta pentru băutura ce avea să o expună lumii, fiind sătul de booze-urile ce erau pe piață, servite și băute doar ca să te euforizeze alcoolic. Căuta o băutură fină, fără atacuri, pe care sa o deguști, simți, explorezi și care să te învăluie. Căuta soarele de asfințit, iar, după o vreme are momentul evrika.

Găsește un ingredient secret, care s-ar traduce printr-un macerat de flori, trandafiri din Peloponnese, plus alte ingrediente mediteraneene, știute doar de el și, azi, de actualul master Metaxa. Astfel, planul îi reușește. Iar urmașii săi continuă rețeta.

Compania trece prin schimbări majore, trece de la familia Metaxa la alte companii ca să ajungă-n final la grupul Remy Cointreau, cei care se ocupă acum de moștenirea numelui, a rețetei și a familiei. Și cei care dau în ultimul timp un alt fel de sclipire soarelu-i dintr-o picătură.

Academia Metaxa

Cred că ideea acestei academii înlătură orice dubiu. Trage cortina de nori de pe cerul cunoștințelor generale legate de Metaxa și ajută studentul să devină avocatul brandului. Căci eu asta am pățit.

Alături de alți academicieni cu care am făcut cunoștință în aeroportul din Samos, am fost purtați de mașinile de teren printre viile insulei, unde am făcut cunoștință cu vinificatori, agricultori, cei care produc materia primă, celebrul Muscat. Am degustat o serie de vinuri, ne-am bucurat gustativ de ele într-o degustare asezonată cu bucate tradiționale, nelipsind uleiul de măsline samosar. După o seară-n compania produselor Metaxa revii în Atena la bază. Vizitezi Casa Metaxa unde ți se explică istoria, treci prin culoarele fabricii, tancurile de fermentare a vinurilor și ți se deschid ușile cramei.

Aici, în jurul unei mese de degustare cu mai multe recipiente așezate anume, faci cunoștință cu Constaninos Raptis, al V-lea Maestru Metaxa de la înființarea Casei. El este omul care garantează continuitatea caracterului autentic al METAXA.

Ca și custode desemnat al secretelor brandului, Costas stăpânește artele unice de selecție, îmbătrânire și mixare care dau viață extraordinarei licori. Talentul său este unic în lumea distilatelor, Costas lucrând cu mustul strugurilor, flori și ierburi pentru a ajunge la buna netezimea METAXA.

Dedicarea lui Costas Raptis pentru METAXA a început acum mai bine de 25 de ani, când a intrat în Casa proaspăt licențiat al Universității din Atena, cu diplome în chimie și oenologie și o  super pasiune pentru vin.

 

Sub bagheta lui Costas suntem invitați să ne compunem propriul Metaxa, urmărind aceeași rețetă, însă fiind proprii alchimiști. Nu-ți iese din prima, trebuie să alegi cu mare atenție componentele, o mare problemă reprezentând cantitatea, numărul picăturilor din ingredientul secret pe care trebuie să-l pui în cupaj. Nu e tocmai ușor. Aflu că nu aș putea fi Costas prea curând.

După o mini trecere-n revistă a rezultatelor, suntem invitați mai departe prin tunelul timpului, un pasaj care ne duce spre ultima cameră din Casă. O sală uriașă, albă, luminată absolut perfect, desprinsă parcă din filmele cu James Bond unde ne așteaptă o verticală de produse, o degustare a tuturor produselor Metaxa. N-aș putea spune în capul mesei stă Costas, pentru că masa este rotundă, dar efectul luminii și vocea lui ajunge să simți că ‘he is the king’.

Colecția METAXA

Tradițional, grecii preferă Metaxa on rocks, al doilea pas fiind cockteilurile mixate pe baza acestora. Însă pe măsură ce ajungi la cele mai pretențioase, ți se recomandă degsutarea lor as-it-is.

METAXA 5* – culoarea mierii dense, cu note florale, de fruct alb copt, cu mici tente de stejar. De altfel, stejarul franșuzesc face o casă deosebită cu toate produsele Metaxa. Ni se sugerează cocktailuri văratice sau doar gheață.

METAXA 7* – distilate mai vechi, ce ajung la etatea stelelor, 7, adică, cu deja celebrul ingredient, care dpă note de ceaiuri, lămâie, vanilina. atac rapid, remanscență gustativă echilibrată, la fel de recomandabil pentru cocktailuri.

METAXA 12* – deja lumea face cunoștință cu primul produs al cărei campanii de marketing ajunge în toată lumea. Revedem reclama și-mi aduc aminte de exploratorul Mike Horn căruia i-am urmat pașii de la lansarea acestui produs. Legat de ce am în pahar, găsesc licoarea foarte echilibrată, bine structurată și vivace și deosebit de plăcută. Vine cu note florale dar uscate, cu vanilie și evidentul caramel, cu un palat plin și delicat, niste ciocolată, unt și spre final cu coajă de portocală. Recomandabil ar fi un cub de gheață, zic.

METAXA Angel’s Treasure – probabil am auzit cu toții de sintagma ‘angel’s share’ de prin toate distileriile. E legată de partea aia de alcool care se evaporă prin fibra stejarului, distilatul pierzând astfel din cantitate. În casa Metaxa însă lucrurile stau exact invers. Temperatura moderată și constantă tot timpul anului plus o umiditate anume în cramă face ca distilatele să rămână la aceeași cantitate, dar rezultatul învechirii să fie și mai concentrat. Costas suprinde în fiecare an cu o selecție foarte mică a acestui blend, din anumite butoaie, multe dintre ele având zeci de ani. Rezultă un Metaxa ce trebuie degustat în tihnă, cu un singur cub de gheață. Costas spunea: dacă vrei să ai parte de o băutură scurtă, fină, de-alungul unei ore întregi, atunci asta ar fi.

METAXA AEN – AEN este cuvântul grecesc pentru eternitate. Posibil fiind cel mai important rezultat al lui Costas, în sticlă zac peste 200 de distilate blenduite din cel mai vechi butoi al cramei, Cask No.1. 1888 de sticle poleite cu aur, din cristal franțuzesc de Sèvres au fost create, prețul de plecare din cramă fiind în jur de 2000 de euro. N-are sens să spun că piesa din pahar a fost excelentă, căci e redundant, dar aș fi plecat măcar cu paharul ca amintire. Să mai simt resturile de parfum, notele ample si super concentrate, lungi și dulci.

Am trecut prin degustare și am fost felicitați cu licența de academician METAXA.

Costas Raptis ne-a condus spre ieșire asigurându-ne spre final că există cineva care să-i poarte urmele, pregătindu-și urmașul.

Concluzia personală ar fi următoarea: cu cât încerci să afli mai multe despre băutura din pahar, cu atât mai mult o vei aprecia după. Căci vorba lui Mike, you don’t drinke it, you explore it!