Când intri-n comuna Adunaților, numită așa, conform legendei, după locul unde s-au adunat supușii lui Mihai Viteazu la cererea acestuia, dai pe stânga de numerele impare. Cum se ițesc fel de fel de case, una mai răsărită și mai vioaie, cu o arhitectură ușor brâncoveneasco-victoriană, albă și frumos strălucitoare, apare tocmai la numărul 47.
– A venit Mihai și a zis: vă adunați la Copăceni!
– Și ei au venit, dar nu s-au adunat aci, ci în partea cealaltă..
În parcare se văd mișunând niște doamne care spală ridichi. Un van model nou, Mercedes cu numărul HAG ajută la identificarea bătăturii. Familia Hagiu.
Carrefour România are în 5 magazine din sudul capitalei legume produse de români, ba mai mult, chiar din apropierea orașului. Domnul Hagiu, care se afla, atunci când i-am călcat pragul în plin proces al selecției și socotelii, este unul dintre cei care aprovizionează aceste magazine.
Orarul e simplu: orele 6, încărcarea cu legume, drumul către cele 5 magazine, descărcare și retur. Zilnic.
Intru-n ogradă iar domnul Hagiu îmi face un tur rapid al serelor.
Am 10 mii de metri pătrați. Roșii, ardei, salată, rădăcinoase, ceapă, gulii, ridichi, pătrunjel, mărar.
Doamnele de la intrare tocmai terminaseră de spălat ridichile. Un buchet de 5 fire la un 300-350 de grame. Fix de-o salată pentru o familie întreagă.
Serele sunt aranjate, la cheie, cu atenție desăvârșită. După ce ne plimbăm puțin ne așezăm la o vorbă și-un pahar de Cumpăna rece.
Roșii românești? întreb. D-alea cu gust și miros?
Domnul meu, roșiile românești au gust, dar gustul vine de la multă zeamă. Doar că roșiile astea nu țin. Nu rezistă. Mai avem și oamenii educați care vin și își aleg din raft, apasă pe ele, le pipăie, le frunzăresc iar roșiile astea nu țin. Le aruncă de colo-colo iar supermarketul nu vrea așa ceva. Folosesc o sămânță românească selectată de mine, anual. Pentru roșii. Mai tari, deci cu mai puțină zeamă. Asta vrea clientul.
Lucrați pământul? Adică îl ajutați? Tratați legumele?
Da, cine spune că face legume bio minte. Nu ai cum, la ce probleme avem cu vremea. Mai trebuie să dai cu-n funghicid, mai una-mai alta. Dar nu poți lăsa așa. Ca îngrășământ folosesc doar gunoi de grajd.
După un pahar cu apă am auzit și de problemele domnului. Sacrificiul muncii cu-n supermarket, fără weekenduri și așa mai departe.
Concedii, aveți? Sau când ați mers ultima dată-n concediu?
Concedii? păi mă duc și eu 3 zile la mare. La noi, în Eforie. În rest, ce concedii?
Cum vi se pare legea cu 51% produse românești?
Hai că vă spun imediat: pe piață sunt produse românești sunt mai mult de 51%. Poate 70-80%. Problema e că statul român nu te ajută în extrasezon. Atunci ar trebui să ne dea o mână de ajutor, că peste vară, slavă cerului, a plouat, avem. În extrasezon ar trebui ca statul să-ți facă o subvenție de motorină și să-mi ceară roșii românești în decembrie. Că eu fac, dar de la mine pleacă la 5 lei kg. Ori așa, supermarketul zice, păi stai nea Hagiule, că de la turci iau cu 2 lei kg!
Eh, pe timp de iarnă n-o să prea vedeți produse românești..
Am și eu solarii încălzite dar produc puțin. Tot pentru Carrefour.
De când faceți asta?
De când mă știu. Îmi aduc aminte că aveam 3-4 ani și mă lua mama și tata la muncă la câmp, mă legau de căruță și stăteam toată ziua cu ei. Și uite așa, am mai luat și noi o palmă de pământ, am mai plantat ceva.. Acum, aici, tot cu familia lucrez. E greu să dai de alți oameni muncitori, nu te poți baza pe nimeni. Ori eu trebuie să livrez la timp. De aici și vacanțele mele scurte.
Am mai lungit vorba și am mai trecut până și prin politică. Fără fotbal. Însă cel mai mare regret al agricultorului este felul în care clientul final tratează leguma-n raft:
Clientul… nu știu ce pretenții are, e needucat, nu știu. Totuși când ajunge-n raft, ar trebui să fie mai .. să se gândească, cineva muncește legumele alea. Dacă-ți bați joc de ele și toți le apasă, le sucesc.. se-aruncă. Și e păcat și de munca celui care le produce, și cel care le alege și le revinde… e păcat.
Care-i planta dvs. preferată?
Salata… salata verde.
Îmi trag sufeltul și mă gândesc la salata domnului Hagiu împreună cu kilogramul de ridichi. Ce ulei de măsline țâp deasupra, sare de mare și ceva pită de Ardeal. Uailei..
Hai că mă scot.
Leave a Reply