La Țigănci

Secolul XVIII aduce doi frați greci pe meleagurile moldave, deasupra cernoziomurilor din actualul Valul lui Traian. Aceștia înființează o cramă după achiziția câtorva hectare de teren, marcați de frumusețea zonei. Satul se chema Țiganca.

Probabil, pe surse, Eliade află de aceste licori, cu care se și inspiră în nuvela sa, de una dintre țigăncile ce-i fură mințile era și ea de origine greacă. Vinăria Țiganca, adevărată ‘fabrică de vinuri’ mutându-se în satul Plopi datorită extinderii sale în anul 1953, romanul lui Mircea fiind scris prin 59. 

Glumesc, desigur. Dar cine știe..

Revenind pe plaiurile moldovenești, istoria vinăriei trece repede prin mrejele URSS-iste, iar în 1999 ajunge la familia Dulgher, care, cu os-pus-la-treabă aduce crama la parametri normali, trecând la reutilarea fabricii, renovarea beciurilor, dotarea cu butoaie și cuve de stejar și înfiinţarea de noi plantaţii de viţă de vie. 

Din anul 2011 apare Gitana.

Actualmente, Gitana ocupă 360 de hectare în regiunea viticolă Valul lui Traian, în raionul Leova, satele Romanova și Filipeni, se află în continuă extindere iar, ca țel viitor, ‘Gitana își dorește să renască tradiția cultivării strugurilor destinați vinurilor licoroase, care au contribuit de-a lungul timpului la creşterea renumelui Moldovei peste hotare.’

Pentru mine Gitana este una dintre moldovencele șturlubatice, fiind printre primele apariții demne de luat în seamă și turnat în pahar, desigur.

Am trecut prin 001-ul meu mai multe etichete și mi-au atras atenția următoarele vinuri.

Chardonnay din Gama Autograf

Lilia, cea care semnează eticheta, una dintre fiicele familiei Dulgher spune că acest vin îi aduce aminte de tot soarele copilăriei, gustul de piersici și miresmele de flori albe. Aș intra puțin mai în detaliu și aș completa cu vanilie, migdale, note de gutuie proaspătă și aciditate frumoasă. Un galben amplu formează un buchet consistent olfactiv iar postgustul duce spre caise și pepene galben. Lunile petrecute în baric și-au făcut efectul. L-aș recomanda cu paste, spaghetti sau linguine ai gamberi. E genul de vin alb pe care-l savurezi ca pe un roșu.

La Petit Sophie

Micuța balerină, Sofia, nepoțica familiei este cea care captează privirea acestui alb complex. Întocmai ca un dans desprins din Lacul lebedelor, ce pare mult prea ușor, în realitate simplitatea este complex construită. Dintr-un ansamblu de 3 struguri aromați, polifenolii celor 3 muschetari fac un parteneriat desăvârșit. 

Cu o culoare amplă, un galben auriu de 12k, cupajul maturat și el 4 luni la același stejar, dă note ample de fruct alb supra copt. Caisă, pară, floare, ananas, fructul pasiunii și miere. Aciditate potrivită, alcool prezent la o încălzire a paharului. L-aș recomanda la o temperatură mai joasă de 14 grade. 

Time Out! Tech Time:

Vinurile albe ale cramei Gitana sunt abordate prin criomacerație. Ce presupune asta?

După desciorchinarea și stoarcerea boabelor, mustul este răcit până la 5 grade C, fie brutal, fie în trepte. Timpul alocat este pâna la 24 de ore. Efectul? 

Activitățile enzimatice se reduc, așa cum ai reduce fermentația drojdiei unei pâini pusă la frigider, urmărindu-se extracția mai avansată a compușilor fenolici. Miros, gust, etc.

Adicătelea, mai multă savoare, mai multe note pure și un ansamblu olfactiv-gustativ mai abitir. Ca și cum ai satura în Snapseed o poză cu culori neutre. 

Iar dacă la final adaugi și maturarea din baricurile din Krasnodar (sud de Rusie) ai un post gust așa cum ți l-am desris mai sus. 

Trecem la rose?

Hai, să mergem!

Surori

E clar că totul în crama Gitana, este legată de familia Dulgheru, înlesnirea poveștii fiind în jurul căminului. Dacă Lilia și Iuliana, fetele familiei Dulgheru și-au dat mâna pentru creația acestui vin, una ar fi Rara Neagră, cealaltă Saperavi. Căci aceștia sunt cei doi struguri din cupaj.

Dar să aducem în atenție puțin date ampelografice vis-a-vis de aceste două surori.

Să plecăm cu Rara Neagră, sinonimul fiind Băbeasca, soi autohton românesc, legat istoric de podogoria Nicorești din timpul lui Ștefan Cel Mare. Se spune că este soiul autohton ce a supraviețuit filoxerei, datorită răspândirii sale în Moldova și terenurile nisipoase, acolo unde insecta devoratoare de rădăcină de viță de vie era ieșită din zona ei de confort. Întocmai acolo, Băbeasca Neagră, cu sistemul ei radicular bine dezvoltat a început să aducă peste 160 grame de zahăr și aproape 7 grame aciditate (titrată în acid sulfuric H2SO4).

A doua surată este Saperavi.

Altă poveste interesantă din punct de vedere ampelografic. 

Moldova are în colecția sa ampelografică acest strugure datorită unui aspect foarte important. Este un soi tintorial, adicătelea, soi ce colorează. 

Long story short, baca unui strugure este formată din pieliță și pulpă. Dacă 98% dintre struguri au pulpa albă, aceste soiuri tintoriale au pulpa roșie. Așadar, chiar și dacă ai separa pielița de pulpă și ți-ai dori un ‘suc’ alb, n-ai reuși, substanțele colorante fiind prezente. 

Este, de altfel, un bun prieten în vinificație, pentru că în momentul în care alte soiuri negre (Fetească neagră, Merlot, Cabernet, etc) nu capacitează antociani pe măsură, combinația cu Saperavi dă roade. 

Revenind după scurta noastră alocuțiune la acest vin, rose-ul din pahar dă semne de maturitate. Este ‘greoi’ pentru un căutător de rose-uri lejere, fiind amplu și serios. E ca o doamnă bine îmbrăcată, de soi nobil. Cu note clare de cireșe coapte, compoturi de prune și vișine, lasă senzația unei prezențe debordante. Corpolent, masiv, cu un post gust ce aduce aminte de căpșunii supracopți ce stau să aștepte prima dulceață și de grapefruit-ul roz. Tonic și serios, bun de tot ce înseamnă carne albă cu salate, pizza sau paste. 

Saperavi

Metoda de vinificare aleasă de Gitana este următoareaa: procesul de macerare-fermentare pe boștină a mustuielii. Adicătelea, după stoarcerea strugurilor, sucul rămâne în contact cu pielițele și semințele o vreme. ‘Fermentația are loc în căzi din lemn de stejar doar cu ajutorul drojdiilor indigene. Procesul durează aproximativ 20 de zile, timp în care mustul aflat în contact cu boștina preia taninurile, substanțele aromate și coloranții necesari.’

După terminarea fermentației alcoolice, vinurile roșii se pun în butoaie de lemn pentru a trece prin procesul de fermentare malolactică. Rezultatul: vinuri bogate în arome specifice soiului de struguri, cu fructuozități și expresivități accentuate.

Frumos de la primul nas, amplu, plin de condimente, fructe negre, cacao, rom, mure, prune, coacăze, piper negru. După toate notele de fruct apar si tentele vegetale, mai ales postgustativ unde am descoperit boia de ardei dulce. Taninurile sunt moi, aciditatea încă prezentă, corpul fiind amplu și subliniat. Cred că e super potrivit cu cărnuri roșii de orice fel, burgeri și fripturi.

LUPI

Un rubiniu frumos, la o învârtire a paharului descoperi o notă vegetală pe primul nas, coacăze, mure, prune și vișine. Dulceața taninurilor este atât de prietenoasă încât prinde orice client. Mă duce cu gândul la stilul de vinificare al strugurelui sicilian Negroamaro, melodia având caracteristici de gemuri și dulcețuri de fructe negre. Ciocolată cu rom, vișine putrede și nuci prăjite. E gelul de roșu pe care dacă-l placi ai face bine să-l achiziționezi și pentru colecție, fiind remarcabil de bine păstrat după 7 ani. Cred că mai duce încă pe atât, liniștit.

Nu l-aș recomanda la masă, ci după. La taifas, citit sau film. Merită atenție multă.

Toate vinurile Gitana sunt accesibile direct online, toate cele de mai sus având un link direct spre site-urile de profil sau nu.

Până la o vizită fizică-n Valul lui Traian și ale sale țigănci, rămânem la spațiul virtual și vinul din pahar. Real.

Cheers!