Dimineața, orele 8. Simt cum mi se deschide ușa de la dormitor și cum micuța balerină, pe vârfurile picioarelor, se așează lângă mine. Mă prefac că dorm ca să-i testez mișcările și răbdarea. Are o vreme. Scurtă. Mă mângâie și iși așează capul lângă al meu. O iau în brațe și-o strâng. Cu spatele la mine spune:
Tati, am o supiză..
Ce surpriză?
Mă duc să ți-o aduc!
Dă fuguța, coboară scările, aleargă după manufactura și revine într-un suflet. Cu aceeași grație, îmi intinde un plic.
Îl iau ridicându-mă în capul oaselor.
Un plic, tati? Ce ai aici?
O felicitale!
Desfac plicul și-o scot. E clar că mă pufnește râsul la vederea ei. 3 zâne de Disney îmi zâmbesc de pe copertă, urându-mi ‘La Mulți Ani!’.
Tati, dar cum de e cu zâne?
Așa am vlut eu, că-mi plac zânele.
Deschid și citesc felicitarea. Mi-au dat lacrimile instant. Știam că mami îi arătase în prealabil cum să așeze carioca pe hârtie astfel încât să îi iasă un ‘tata’. I-a ieșit atât de bine încât, bucuroasă, a scris de două ori.
Tati, da’ ce scrie aici?
Păi acolo sunt eu, tu și mami, și tu ești pe castel că ești lege (rege)! Astea (șirul liniar de cercuri de sus) sunt zâne fălă alipi, cale coboară sple apă. Aici (inima mare și roșie) ți-am zis că te iubesc, ial aici (șirul negru de cercuri) tot că te iubesc!
Și jos?
Aia e apa care culge cu pești!
Nu există alte comentarii. Sunt de prisos.
Super fain! La multi ani!