Mai bine spus sunt niște impresii la febră musculară, de la #snowonfire.

Pe pârtia din ținutu secuiesc boarderii nu sunt împărțiți în tabere. Nu sunt formați în enclave chiar dacă sunt mai mulți boarderi decât schiori. E o comunitate ce trăiește bucuros cu vecinul și își expiră pasiunea prin toți porii.

La o masă de restaurant, ca la un après-ski austriac, de la bordul unei Harghita, berea locală, trăgeam concluzii cu un boarder din zonă. El îmi spunea că ”nici nu-i atât de rău berea asta”. Chiar nu e rău Harghita. Doar e făcută de Heine’.

La porțile de îmbarcare a T-ului ce te cară spre vârful pârtiei, lumea se îmbie care mai de care, lăsându-ți locul mai ceva ca respectuoșii în autobuz. Îmi așteptam rândul, iar înaintea mea, un domn schior trecut bine de prima vârstă, mă lasă să trec spunându-mi: ”treci, treci că îl aștept pe nevastă-mea”. Romantismul nu moare nici pe pârtie.

Burn the Party, petrecerea de final a concursului a adunat toți sportivii, turiștii și cameristele din Mădărași, într-un restaurant transformat în club îmediat după cină. Burn, Harghita, Jagger și muzică bună. #oioioi ce bun îi muzica asta, trebuie să-l iau cu mine”  se aude dintr-un grup care dansează frenetic. Fac un cerc mare, se îmbie la freestyle dancing și viralizează încăperea. Mai aveam puțin și mă încingeam și eu în horă doar că nu-mi permitea statusul energetic. Stăteam rău cu stamina.

Dis de dimineață, la mic dejun, printre frigănelele proaspete se mai ițea totuși câte o Harghita. E drept, uneori merge mult mai bine decât o cafea, că ”cui pe cui se scoate”

Mit csinál, ioji-baci?

Ui, ni, mânc ceva..

Mărădași, Harghita. La ceva kilometri de urcat din Vlăhița, e una dintre cele mai vii locații de iarnă, plină de energie pozitivă. O comunitate fără limite de vârstă sau diferențe etnice.

M-aș întoarce. Acum.