Din nou, ca omu’, așezat la codița de la bancomat. Acest izvor al tămăduirii, farmacie a inimii ș.a.m.d.

Fiind un drum scurt, sunt îmbrăcat sumar, plouă, iar eu mi-am tras gluga pe cap. În fața mea, aciuiți sub o umbrelă și ciuperca bancomatului, un cuplu trecut bine de a doua tinerețe. Trag de butoane. Domnul, tehnicul, încearcă odată. Mai încearcă odată.. bip-bip-bip..

Ceva nu functionează.

Aștept calm, în ploaie..

Bip-bip-bip…

nu merge ăsta.. nu văd..

exclamă domnul.

Doamna, partener de nădejde, caută ajutor. Privirea îi ajunge la mine. Se uită, mă analizează și adresează un ”nu ne puteți ajuta puțin” persoanei din spatele meu. Un domn, fără glugă, fără barbă.

Nu purtați glugă la bancomat! S-au văzut prea multe filme.