La #scoalaF64 din weekendul trecut, sensei George în prezentare ne arătă ceva frumos. Niște poze diferite. Animate. Pe numele lor cinemagrapfh-e, pozele respective erau semnate de unul dintre pionierii domeniului: Jamie Beck (poate știi poza de mai jos)

Deși până la urmă tot gif-uri sunt, operele de artă sunt oleacă mai coafate, în sensul în care gifurile astea au la bază poze serioase. Împreună cu Kevin Burg, acești tinerei fac obiectul unei treceri ușoare dintre fotografie spre video. Cinemagraphele nu sunt nici una, nici alta, ci o chestie situată undeva la mijloc.

Deși pare simplu de făcut, nu e chiar așa. Dacă gifurile sunt în mare o serie de videouri scurte, smulse dintr-un ansamblu, un cinemagraph pornește întotdeauna de la o poză. Apoi, pentru sublinierea atmosferei sau, de ce nu, o transmitere a unui alt mesaj, se dă aura vie. Conform inventatorilor, cinemagraph-ele apar atunci când o compoziție statică merită mai mult, povestea întreagă relevându-se mult mai bine cu o anume parte animată.

Cred că cinemagraphul de mai jos convinge de idee:

Deși până de curând gif-urile erau folosite mai degrabă ca avataruri prin forumuri sau meme-uri funny, iată că nevoia de nou intervine, coafând puțin și introducând patina de fashion în epoca fotografiei digitale. Personal văd această invenție ca o viitoare soluție pentru advertoriale. Dacă au apărut deja revistele cu pagini animate, in care au fost introduse mici LCD-uri prin care poți vizualiza video-uri scurte (e vorba despre ediția din 5 octombrie a revistei Entertainment Weekly – conform Playtech) , e clar că undeva în viitor în printurile ELLE sau Vogue vor apărea câte o pagini cu reclame de genul ăsteia:

Sau Decanter o reclamă ca asta..

Asta ca să nu moară print-ul chiar de tot. Iar dacă ne gândim la spațiul digital, e clar că un advertorial cu cinemagraph-e va fi net superior, oricât de old-school ai fi. Că dacă vrei să trăiești trebuie să te reinventezi, nu? Așa zisă coana Madonna, parcă..

La urma urmei dacă Christian Louboutin, fostul redactor șef al revistei Vogue sau Carine Ritfeld, au mers pe mîna lor, de ce n-ar face-o și alții?

Sau de ce n-am vedea un viitor producător român de vinuri care să abordeze un pionierat molipsitor? (Ok, taie asta)

Până una-alta, dacă ai reușit să faci o poză intr-o rafală uriașă, poți continua să te inspiri urmărind tutorialul ăsta. Eu încă nu m-am apucat, că sunt ba mai leneș, ba nu le am cu CS-u.. Dar vin tare din spate.

Ar mai fi Cinemagram, dacă vrei puțină joacă. E o aplicație interesantă mai ales că te ajută să îți dai seama ce anume vei vrea să faci cu cinemagraphul, în sensul în care, după ce te joci oleacă, te poți prinde de ce anume vrei să transmiți. Numa’ că aplicația e oleacă la început, de cele mai multe ori blocându-se fără milă. Totuși, în loc de un XVille pe Facebook e ok.