Când m-am mutat în capitală, celebram, de fapt, a 3-a vizită.
Eram profund impresionat și puțin înspăimântat de mărimea orașului, deși nu veneam tocmai dintr-o provincie mititică.
Mi-am dorit de la prima vizită să învăț orașul. Să-l știu. Astfel, timid, primele evadări cotidiene s-au petrecut între șoseaua Ștefan cel Mare și Gara de Nord; curse săptămânale, efectuate pe jos, pe toate variantele posibile. Era tare funny, pentru că orice străduță luată la pas mă făcea să simt cele 2 stări de mai sus. Totdeauna.
Apoi, după câteva luni de navetă Bistrița-București și retur, s-a schimbat modificarea. Navetele au început ușor să se rarefieze și să se mute pe ruta inversă, București-Bistrița și retur.
Pofta de a cunoaște orașul a crescut, și, cum muncă silnică zilnică nu prea aveam, am preferat să mă ocup de curiozitatea mea.
Dar cum s-o fac?
Era anul 2000 (și nu mai eram copii), net pas. Singura variantă posibilă era urmărirea orașului sub îndrumarea unei hărți.
Pe vremea aceea, la casele de bilete RATB existau niște mici hărți cu liniile de transport în comun. Astfel, cu curaj, am început să fac tururi de linii. Luam un bilet și mergeam până la capătul liniei, apoi mă întorceam în locul de unde mă urcasem.
Faza a doua a fost să investesc și mai mult în acțiune (trecusem la nivelul 2 – avansați), iar la capătul liniei încercam să urc în alt mijloc de transport, pentru ca turul să devină mai amplu și mai interesant. Noroc că existau peisaje, că altfel cădeam pe gânduri. Mi-am dat seama ușor-ușor cam care sunt zonele preferate și am ajuns, cumva, la cartierele de epocă, zonele în care Bucureștiul vorbește altfel cu tine. Exploratorul urban a crescut, iar de la tururile de autobuz+metrou+tramvai și bicicletă, a ajuns ușor, cu anii, la mașina personală. Prima a fost Oltcit. Zona cea mai îndrăgită? Piața Domenii, Cotroceni, Victoriei, Piața de Flori. Garajul colecționarilor de mașini prăfuite de sub Intercontinental, Grădina Icoanei, etc.
Undeva prin anul 2009, am ajuns în cadrul unui proiect extrem de frumos, ce se chema Bucureștiul Într-o Zi. În paralel, am ajuns să citesc muzeuldefotografie.ro și casedeepocă.ro. Site-uri pornite din pasiune.
Astăzi, Heineken începe un curs intensiv la care ești invitat să participi și tu. Așa cum, în cadrul muzeuluidefotografie, proprietarii pasionați de cadre vechi pot contribui la un bun comun, la fel poți să faci și tu: OPENYOURCITY!
Poți deveni ușor un ambasador #cityinsider, iar dacă ești inspirat de frumusețile ascunse ale orașului tău, le poți oferi mai departe. Cu siguranță nu se știe totul, secrete încă mai sunt.
Cheers!
Leave a Reply