Când spui Jumilla spui Mourvèdre. Pardon, Mataro. Hai, fie, Monastrell. Taram pe care strugurii din zona La Mancha se “prăjesc” la 3000 de ore insolate stropite doar cu 300 de litri la hectar anual. Ciorchinii mici oferă zaharuri destule, aciditate la fel și o pieliță groasă. C-așa e soiul. Sol negru amestecat cu calcar ce oferă o remanescență bună a apei, fapt pentru care vița de vie se simte bine și fara ploi dese. pH mare, salinitate mică, minerale destule.

Marioneta de azi e condusă din doua fire, una mecanică, alta automatizată, cu vinificarea separată a celor doi struguri. Blendul obținut e un vin direct, tânăr, fără fuss. Fructat, elegant, cu tanini potriviți și aciditate placută. Cireșe negre, coacăze și niscaiva piele. Plăcut unei mese cu carne nu foarte grasă, o pastă ragu sau, de ce nu, chiar a uneia cu burger.

Pe unvinpezi.ro