Ieri am părăsit incinta călduroasă a (insert anything here) pentru grupul de la Universitate.

M-am retras lângă un stâlp și am observat. Am mai tras 2, 3 poze între timp.

Concluzii:

  • deși pare o mișcare ‘unitară’ nu prea e deloc. Ceva i-a scos pe toți din case/cămine/locante, dar un sos care să lege toată tocănița nu există încă. Sperăm curând la unul, pe genul descris de Petreanu aici.
  • voci multe, amplificate de megafone. Nu mi se par ok. Aș prefera o tăcere de mormânt care încarcă înmiit atmosfera. Nu vreau să aud variante club/mix ale acelorași scandări de pe stadioane. Sincer, n-au nici un sens decât, eventual, în a scoate mișcarea din traseu.
  • amestecați cu te miri ce ideologii. O mașină (a PRM-ului, presupun) de unde suna o melodie populară “a sosit ziua dreptății”. Nu n-a sosit, e pe vine. Dar vinele sosește plăpând.
  • lumea frumoasă e multă, fețe tinere, oameni care leagă o propoziție, dar cei care sunt afișați de televiziuni sunt fix cei care-i pupau mâna lu` Iliescu, apoi lu’ Ponta pe la întruniri. Acum îi urăsc. Mă gândeam în timp ce redactorul B1TV o întreba pe o doamnă vehementă cum arată protestul la tv prin Rădăuți. Arată exact ca de obicei. Patetic. Live, e invers. Nihasa are o idee bună.
  • cum în momentul de față, fiecare dintre noi a venit în mijlocul maselor cum altfel decât din exaltarea sentimentului de răzbunare, ură, revoltă, ca mai apoi dintr-o dorință reală de schimbare în bine, mi-e cam frică de falsa părere că ‘uniți’ suntem invincibili, și, astfel, unii dintre noi să cedăm instinctelor primare, pe care de altfel le-am reprima. Instigatori sunt, infiltrați (nu mă refer aici la securiști or something, ci la genul celor capturați de Alex Mihăileanu) la fel, iar contagiunea lor e deja demonstrată. Cap pe umeri, cam asta aș dori. Cap pe umărul fiecăruia și analiza fiecărui gând/propunere/faptă!
  • în piața sunt toate Româniile. Absolut toate. Dar cum ‘civilizațiile au fost create de o mică aristocrație intelectuală și niciodată de mase’ sper ca întreaga operă naturală să nu cadă în derizoriu. Listele sunt deja căzute.
  • am sa merg şi astăzi, şi mâine, şi în fiecare zi în care va trebui. Până când, noi cei care nu vrem să acceptăm că nu avem un viitor, vom face unul. Pentru toţi cei care ne vor urma. Pentru toţi cei care vor rămâne cu paşaport de români.
  • Mi-aș dori o grupare a noastră, cu care să putem călca bombeele ăstora cu portavoci, care simt că vor să fure startul, să disperseze, să te-ngenucheze. Nu, dude! eu nu îngenunchez, că nu așa-mi demonstrez respectul. Iar poziția asta umilă, de ghiocel la cerere,  mie-mi creează silă.