De ce Deng Xiaoping la Bistrița?!

M-am săturat cumplit de miștourile duse la adresa urbei mele Bistrița. O.K. am fost struț de bătaie, însă totul trebuie să înceteze imediat!

Mă revoltă, iar furia aproape oarbă ce mă cuprinde mă face sa-mi pierd pacea interioară.

Totul pleacă de la aluziile cumplite din presă, comunicatele seci strecurate prin miniblogosfera rândunită, cât și prin sms-urile scurte ce mi se adresează, știind că sunt bistrițean. Aș zice că e deja puțin deplasat. Fie, puțin mai mult!

De ce e DENG turnat in bronz la Bistrița. De ce tocmai la Bistrița!?

Înainte de a-mi începe pledoaria, trebuie să specific că stimez Partidul Comunist Chinez, succesele politicii roșii, cât și marile minți făuritoare de reforme, ctitori ai înaltelor culmi socialiste! Iar povestea lui Deng (bistrițeanul) cred că e destul de simplă.

Știm cu toții (ăștia care au dat cu subsemnatul pe la cercurile elevilor de dinainte de ’89) că în vremurile mai puțin tulburi, se invăța. Se invăța, invăța – nu-i asa, invăța..

Daca aveai noroc, chef și invățai de 4 ori, nu de 3 ca in zicală, reușeai poate, să ajungi la Olimpiadă. De-acolo, mai departe la un schimb de experiență cultural-științifică pe alte meleaguri. Mi-am dorit asta de când făceam parte din efectivul de 5 pionieri ai Cercului de Aeromodelism. Mi-am dorit să ajung in Coreea De Nord, însă n-am reușit decât la 20 de ani după. Mai bine mai târziu decât niciodată, nu?!

Revenind, puțini știu că schimburile culturale masive de dinainte de ’89 au avut loc cu pionieri ai Casei de Cultura George Coșbuc, elevi chinezești fiind aduși la poalele Heniului ca să ne invețe calea. Astfel, am invățat multe!

De ce DENG la Bistrița?

Am să inșir o serie de linii trase de liderul de facto al Republicii Populare Chineze, cu paralele directe la viata orașului din depresiunea omonimă, aflată pe malul unui râu tot omonim:

• Deng a încurajat decentralizarea în agricultură și dezvoltarea gospodăriilor individuale – n-am avut neam de CAP in Bistrița. Cooperativa in județ era a taranului. El tăia și spînzura! E drept, mai mult tăia!
• reformele lui Deng s-au concentrat pe îmbunătațirea productivității muncii – si înainte, cât și după ’89, Bistrița a produs mai mult decât tot Ardealu’. Vezi numai câtă țuică de Bistrița s-a băut sau câte înmatriculări pe fundații aveam.
• cea mai importanta mișcare în direcția reformatoare a fost aceea de a permite autorităților locale din orașe și provincii să investească bani în fabricile pe care le considerau profitabile, ceea ce a dus la dezvoltarea industriei ușoare – vezi CPL Bistrița, care in vremurile bune revoluționa prin design propriu sufrageriile Covasna sau dormitoarele Cosmin.
• după ce Deng a decretat că „socialismul nu înseamnă împărțirea sărăciei” Bistrița a reușit sa dea mai mult decât cerea. Astfel parizerul nu se cumpăra pe cartelă, rația nu exista, clujenii cu număr par și impar la mașinile din dotare, venind ca la moaștele Sfintelui Bistrițeanul după zahăr, pâine si orez.
• Deng a reușit inversarea politicii economice izolaționiste ale lui Mao, Bistrița reușind la rândul ei vanzarea de prune, ciuperci și baterii in alte judete, respectiv, dupa ’89, in alte țări.
• reformele lui Deng s-au concentrat deasemenea pe îmbunătațirea productivității muncii. Au fost încurajate acordarea de prime în natura și au fost introduse sistemele de prime. Astfel, in Bistrița, premierea se făcea la Mecanica – pe ștrand sau in toate pădurile ce o înconjoară.
• țăranii au fost mînați să-și vânda surplusul de producție din gospodărie, pentru că ducea la creșterea consumului casnic, deci la creșterea nivelului de trai – până si noi am compus Vând Fân mișcați de acest sfat.
• nici o masă fără pește! Celebră zicală din vremurile aprozarelor vine tot din sfaturile Dengiene. Peștele conținea fosfor, astfel în întunericul socialist, reușind sa ne vedem, distingem si ulterior recunoaștem unul pe altul. Paralela cu Bistrița? Vezi crescătoria de păstrăvi de la Fiad, una dintre cele mai mari din județ si exportatorul de pești in toată Europa.

Nu mai are sens să continui. Cred că mi-am spus punctul de vedere. Spre final, recunosc un singur lucru:

– Da! sunt fericit că am să-l pot admira la ceas de seară pe Deng Xioaping! Sper să aibe un cap la fel de mare pe cât sufletul! Hǎo yùn!