Am avut parte de un trip onorant săptămâna trecută, fiind pentru prima dată când calc “pământul românesc” ce apare marcat pe toate zidurile țării, respectiv Basarabia. Sau Republica Moldova, cum vreți.

Remarkable trip.

Dar, făcând diferențele dintre cele 2 crame, lucrurile stau mișto, însă, totuși, puțin diferit. Parcă la Cricova anii 2010 au sunat și s-au instalat, în vreme ce dincolo… mai e oleacă de mers.

Ambele crame sunt poziționate strategic, în galeriile săpate pentru extragerea de piatră. Mileștii Mici se laudă cu un record internațional. Totuși, nu e funny că acest premiu, de “cea mai lungă, cea mai amplă, etc.” este oferit de o bere? Mie așa mi se pare. 🙂

Gazdele ”Combinatului de Vinuri de Calitate” ne-au întâmpinat alături de Andrei Gurin, șeful Inspectoratului de Stat Pentru Supravegherea Producției Alcoolice. Ne-au prezentat înflăcărați crama, produsele și societatea. Mileștii Mici se află în proprietatea statului, iar munca în sine, prezentată și zugrăvită frumos în cuvinte înflăcărate, te cam duce cu gândul la anii de dinainte de ’89. N-ai cum să nu realizezi asta. Degustarea fu celebrată cu cei mai frumoși ani, de la tinerii 2014 până la frumosul și reușitul an ’86 (unde cred că budanele erau tinere, iar vinurile – extrem de corecte și fără cusur).

Ei, la Cricova lucrurile se mai schimbă puțin. Aerul de întreținut și ținut în asul dansului producției europene se cam vede. Și, deși este încă o companie de stat, o întreprindere (jizăs, ce-mi place cuvântul ăsta!), este una în care s-a investit cu cap în ultima vreme. Combinatul de la Cricova pare să își asume titulatura de importanță strategică pentru Moldova. Cum? Destul de simplu; vinul fiind o carte de vizită internațională, aici, produsul este considerat ca fiind unul de interes strategic pentru promovarea țării.

Galeriile sunt frumos prezentate, cu sticle ce stau și își așteaptă “proprietarii”, cei cărora li s-au încredințat spre posesie colecțiile. S-au lucrat și plăcuțe fine în care li s-au încrustat numele: Angela Merkel, Putin. Și alți șefuleți de state. s.a.m.d. So, face vinul jocul PR-ului Moldovei? Îl face.

Se mai aduce povestea cu armata roșie, care, pe drumul de costișă ce venea de la Berlin, aduce cu ea colecția lui Goering de vinuri și o plantează aici. O lasă cu voie bună, astfel încât azi mai poți admira sticle de genul acestora:

Sau acestora:

Am verificat personal colecția d-nei Merkel, dorind să văd cu ce se poate lăuda:

Deh, acuma…

Dar revenind, după ce treci prin cei 120 de km de galerie, te răcorești la cele 14 grade constante și/sau îți reîmprospătezi cunoștințele vis-a-vis de procesul de remuage…

… și te șochezi când vezi “intreprinderea la lucru” …

… ajungi la procesul anevoios de așezare la masă, degustare și impresionare.

Degustarea s-a efectuat într-una din marile săli dedicate. Totul a fost impresionant, de la modul în care s-au prezetat vinurile până la ultimul detaliu culinar. Turistic. Aproape perfect.

Vinurile prezentate:

Pentru mine acest trip a fost extrem de important, pentru că am avut onoarea de a fi invitat la ședința trimestriala a ADAR. Oameni de la care mi s-a permis să mai fur meserie, să mai deduc una-alta și să mai pricep câte ceva. Cred că am mai adăugat o piesă la puzzle-ul vitivinicol pe care încerc să-l completez. Dar până la cele 200 de piese mai am 1967.

Mai studiem.