Cristina, sora mea e primul Tudoran din familie care e cetățean francez. Felicit aceasta calitate cu un pahar de Tămâioasă Românească Roze de pe meleaguri românești. Dar nu despre asta este vorba. Sorella e manager-ceva-n-franceză într-un magazin de mobilier de lux. E locată în sudul Franței, mai exact în Avignon, bea Châteauneuf-du-Pape la orice masă, că-și permite (e eftin, vine de-aproape) și mai e vecină cu iTMorar.
Are o grămadă de povești legate de francezi, de cât de connaisseuri sunt într-ale societății civile din afara țării cât și despre francezi, ca oameni, așa. Se simte până și ea jenată de românii mai etnici, așa, care îi propun pe la semafoare: ‘vuvule lavaj votr’ parbriz, mâncați-aș?!
Mi-a povestit zilele trecute o întâmplare funny, pe care am zis să o trec la catastif dintr-o plăcere mică de a împroșca și eu neamu’ napoleonistic cu nițel noroi de Dâmbovița. Așa, ca ‘să ne râdem’.
Nu știu franceza, deși după o vreme ajungi să o pricepi. O fi de la vin? Si dacă n-o știu vorbi, nici de scris nu se pune problema. Sunt francafon dar încerc spre reușita povestirii să încropesc dialogurile, așa cum mi le-am imaginat, până la proba scrisă a faptelor.
Madmoazel Christine e la muncă, așteaptă ora mesei și a pastisului. Apare un tânăr cavaler la o veritabilă vârstă de Gran’Cru, ce se adresează audienței. Vrea să-și schimbe o saltea din casă.
– Vuvule exchange voutrî saltea?
– Bien sur.
Se face comanda și sorela îi spune că, fie plătește acum, fie la livrare, direct acasă. Rămâne a doua variantă, urmând livrarea.
După pastis, se încarcă salteaua Tempur în camion și se trimite spre locație, cu tot cu managerul-on-duty, respectiv Tudoranul pur sânge francez. Casa e locată undeva într-un orășel mai mic, Villeneuve, într-un cartier gen Primăverii colț cu Cotroceni, de unde ai o super priveliște. Se vede din fotografia de jos.
Omu, cică milionar în oiro, fără stres cotidian de genul s-o scumpit pita, pastisul și prețul la gaze. Om liniștit.
Dar, totuși..
Chitra..!
*greșelile gramaticale au fost voite, capisci?!
UPDATE
e prea simpatic comentariu așa că-l trec și pe ăsta, tot la catastif:
În Franța nu merge să dai rest gumă de mestecat și chibrite? Este timpul să îi învățăm câte ceva moncher! :O)