Ce e pădurea pentru tine?

E clar că pentru absolut toată lumea indiferent că pricepe sau nu, pădurea, pe lângă faptul că reprezintă plămânul verde, liantul dintre viață și moarte, poate reprezenta oaza de aventură, locul de refugiu, descoperire, dar și o sursă bună de amintiri.

Probabil nu sunt singurul, dar pădurea, pentru mine, a fost una dintre cele mai importante punți dintre copilărie și maturitate. 

Fie că ai văzut-o în vizită cu părinții, fie că ai străbătut-o în expedițiile tale, ca așa zis cireșar, pădurea a fost și va ramane un bun comun. 

Pentru mine una dintre experiențele interesante ale unei vizite într-o pădure, fără părinți, una dintre memorabilele aventuri de mic, a fost într-o așa zisă expediție din orașul natal Cluj Napoca spre una dintre cele mai interesante și vorbite păduri din România, respectiv pădurea bântuită Hoia-Baciu din Cluj . Îmi aduc aminte că am muncit pentru a convinge părinții să-mi dea voie să petrec o noapte cu cortul, evident mințind că purcedem spre Someș. 

Expediția noastră formată din patru muschetari s-a îndreptat exact în partea opusă. Înarmați cu un cort, un ceaun, niște cartofi și ‘o tablă de slană’, un topor și câteva pături am purces spre țintă. Voiam descoperirea personală a pădurii bântuite, locul de joacă al fantomelor, cele mai strâmbe forme ale copacilor, oastea pierdută din al doilea război mondial, zânele ce te răpesc dacă ești copil și, de ce nu, măcar un ET, dacă aveam noroc. Împreună putem, ne-am zis.

Ajunși la locul stabilit, a se înțelege, la marginea pădurii, temerarii curajoși n-au mai avut atât aplomb ca în troleibuzul ce ne dusese până la capăt de linie. 

‘Din pădurea asta s-a intrat și nu s-a mai ieșit niciodată, e o pădure în care electronicele nu funcționează, o pădure din care nu poți asculta radioul!’ ne spuneam unul celuilalt, alimentându-ne reciproc. Unul n-a dat înapoi, însă. 

Am instalat cortul, făcut tabăra și am purces la vizită. Explorarea ne-a adus într-o stare destul de creepy, pădurea într-adevăr fiind pe cât de silențioasă pe atât de sumbră. Formele strâmbe ale copacilor fiind de departe cea mai interesantă imagine. Umbrită, fără vegetație la baza arborilor, sunetul frunzelor sparte sub picioarele noastre plus gâfâitul celor 4 erau singurele sunete distincte.

‘Uite-te la baza copacului ăla! Pare un mormânt!’, a fost replica unui partener de aventură, la care răspunsul a fost scurt. Ne întoarcem, și mergem mâine la Poiana Rotundă! Se mai și-nserează, suntem înfometați..

Cred că au fost cei mai savuroși cartofi prăjiți în untură din viața mea.

Ne-am încălzit la foc socotind cât de mult din planul de a cuceri și descoperi Hoia s-a bifat. A doua zi însă am dat bir cu fugiții mai devreme decât trebuia, pădurea infățișându-se mai dubioasă decât puteam duce. Totuși, seara respectivă mi-a rămas în minte până azi. 

Amintirea acelei păduri mi s-a înfățișat însă la ani mulți după, de la o astfel de priveliște:

la alta.

Oftat lung? Tristețe? De ce e posibil? Întrebări puse, acțiuni deloc.

Probabil fără nici un fel de respect față de natură, omul înarmat cu o drujbă taie-n pădure vie, în istorie și-n plămân. Pe furiș.

Sunetul muzicii

Săptămâna trecută, marți dimineața, am fost invitat la o lansare mai puțin formală, a unei soluții de care era nevoie. Un paznic la fel de tăcut ca un arbore care își săvârșește viața-n tihnă, dar care ascultă. O soluție perfectă pentru pădurea nepăzită.

Cum?

De astăzi pădurea poate da alarma dacă un gâjâit de motor deranjează liniștea, prin sistemul #smartforest: dispozitiv instalat în etajul superior al arborelui, neinvaziv, dotat cu panouri solare ce asigură alimentarea cu energie, dispozitiv protejat de intemperii. Un singur aparat are o rază de acoperire de 1Km2 și poate preveni defrișarea a peste 3Km2 de pădure. 

RainForest Connection este start-up-ul care a făurit acest senzor auditiv, cel care ascultă, compară și dă semnalul. Tot ce trebuie este semnal bun, aparate ce însumate sa îți poată acoperi întreaga zonă și pădurea este safe. Gardianul digital poate detecta și anunța imediat prin GPS locul, captarea în timp real, cu ajutorul rețelei Vodafone, a tuturor sunetelor specifice acțiunilor de defrișare, dar nu doar (motor atv) și recunoașterea lor cu ajutorul inteligenței artificiale, sunt urmate de transmiterea unei alerte către persoanele și autoritățile responsabile pentru a putea interveni și stopa acțiunea de defrișare.

Țin minte că în primul an de horticultură, una dintre colegele mele se zbâtea exact cu această problemă, pădurea-i din propiretate fiind temeinic schingiuită, tăierile fiind axate mult în spatele primelor rânduri de după drumurile forestiere, întocmai ca strugurii furați de pe rândurile din spate, în multe vii din România. Ca să nu se vadă.

Mă bucură această soluție care vine în întâmpinarea oficialităților, tocmai spre o dovadă clară a faptului că se poate, mai ales dacă se și dorește. 

Mai jos o prezentare a întregului sistem, soluția fiind utilă dar și aplicabilă destul de repejor pentru punctele cheie ale pădurilor noastre.

Dacă și pentru tine pădurea reprezintă mai mult decât un ecosistem, dacă ai ceva de spus astfel încât să merite, o poveste care să-ți ducă experiența mai departe și altora dintre noi, scrie-o. Așterne-o aici și fă-o cunoscută. Ajut-o înainte să dispară!