Să ne-nțelegem, titlul poartă rolul unei expresii spuse-n cap la un anume moment.
Vă jur, dacă dați curs citirii experienței de azi aflați exact care-i treaba.

Sunt în Franța pentru Concursul Internațional de Vinuri de la Lyon unde sunt invitat în calitate de jurat. Au auzit francejii de #profudevin și tadadam!!

Am venit cu o cursă BlueAir la Nisa că am zis: ‘ia să bag capu până la singurul Tudoran cetățean francez din istorie. Zis și făcut.

Nisa, rentacar, Montpeliere, scoici, rose, Lyon!

Ăsta era planul.

Realitatea?

Nisa, BlueAir, ca să fim operativi am avut bagaj de mână. O d-ră de la securitatea Otopeniului mi-a dat voie până și cu tirbușonul din dotare să trec, la Cluj mi l-ar fi confiscat. Ce noroc, am, bă!

Nisa.

Rentacar.

Coadă…

Ajung la oficiu. Dau toate alea, dau să plătesc iar Pierre-cel-minunat zice. NU! Fără card pe numele dvs, chiar dacă e pe companie, ”se pa posible!!”

arghgggh, me no! Ches chis pas? Me no?! Zic. Paștele mă-sii, dar tot într-o franceză de Bârgău.

Me no și no, p*** renting!

Plec.

Mă duc spășit la altă companie ca să încerc un jmen, ceva.

Nu merge, dar ghici ce: domișoara simpatică ce mă servește nu doar că e româncă, dar mă și ajută. Roxana, născută-crescută în Nisa se oferă să mă arunce-n orașu-natal-centru. Booking, scurt, cazare instant, jeap-jeap la 25′ sunt în hotel. Foame-n gât.

Întreb asiaticu de la recepție, unde bem și noi un șpriț, muay-tai?!

Colo-șea, după colț e ceva deschis. Mă duc fac proviziile, revin, cumpăr de vis-a-vis de hotel un pachețel de 16 sushi, beau un rose Cuvee Isabelle de 3 euro de la supermarket și dau să mă spăl pe dinți.

Când îmi aduc aminte:

la intrarea-n aeroportul Nisa, după debarcare mă îndrept spre toalete ca să spăl microbii parveniti de pe zbor. Sunt miop, nu port ochelari, văd locatia, intru.

Din spatele meu iese o doamnă. Apoi o domnișoară.

Spălându-mă eu în tihnă-mi spun: ce dechisși îs francejii ăștia, au bude comune…