O lucrare demnă de urmărit.
Un drum anevoios, greu, lung. O surpriză din toate punctele de vedere. De la mașinile 4×4 care nu au nevoie de mai mult de niște șoferi mediocri, la niște cauciucuri făcute pentru all-road, la priveliști senzaționale și diferența frapantă dintre 2 foste imperii.
Ar fi trebuit să fie o veritabilă 1-selling-proposition, nu?
#Goodyear4x4 m-a prins la finalul său în turul Cazanelor Dunării. Lăsând cel mai cunoscut cap săpat în munte la o parte, locul încă surprinde și la a X-a revedere. Doar că acum am fost oleacă mai atent la faună, fiind ghidat de Panaitești. Am avut ce vedea.
O țuică de cireșe-în-câmp-deschis ca deschidere, o plăcintă de casă cu brânză și mărar. Așa de bun venit. Liniște și mai multă pace. Nu prea mult semnal la telefonul mobil, ca să nu te deranjeze aplicațiile.
Un parc natural ce merită vizitat în grup, alene, pe zile însorite. Obligatoriu. Poza de jos, (#nofilter) confirmă. Zic.
Dar ce ar fi să stai puțin și să asculți niște povești legate de felul în care natura lucrează? Pe Doru l-am mai auzit vorbind de peștera Ponicova acum 4 ani, când, de altfel am reușit să o pătrundem. Acum ne-am mulțumit cu un pupat pe buze. Povești cu dragoni, legende și melci. Albaștri.
Dă-i înainte. Mi-e foame. Ne e foame. Facem un popas de ciorbă de pește? Facem.
Aceeași Pensiune Septembrie ce te liniștește de pe un mal al Dunării și te bucură gustativ. Lume multă, îmbrăcată de sărbătoare, ca de sâmbătă. Doar suntem pe un drum european și-avem dreptul.
Noi la fel. Doar că echipa în negru, FC Goodyear, are alte ținte, nu doar de a se liniști la malu’ gârlei. La 20’ se virează spre prima țintă și ne adaptăm rapid off-roadului. Nici nu e mult, zic. E ca și cum ai face un popas la un Mall naturist. Ce mai, o peșteră nu strică nimănui. Aer condiționat natural, umezeală, flori și faună pură, fără pic de reclame și alți poluanți fonici. Poate tu, scoțând un cuvânt de laudă printre dinți.
După ce bifăm un short brief, exact ca la fast-food, suntem pregătiți moral ca să sărim muntele. Ne aventurăm în cei 170 de km de drum săltăreț, cu bagaje, aparate foto și multă voioșie. Suntem agitați mai mult de drum, la propriu, decât de călătoria în sine. Ea te calmează. E o zi superbă, cu soare mult. Munții Almăjului sunt granița dintre cele 2 foste imperii de care vorbeam mai sus. Doar că trecerea prin punctul de frontieră nu e așa rapidă. O primă oprire pentru viză se face, obligatoriu, la cariera de lignit.
E prea frumos. După încă 3 km și 7 hopuri pline de un noroi demn de Techirghiol, ajungem în locul #iola. Toată lumea petrece. Petrece cu degetul, arătător sau opozabil pe declanșatorul aparatelor foto. Hai că e frumos. Ce frumos e..
Ne readaptăm situației, bătuți de vântul primăvăratic și purcedem spre Eftimie Murgu. Un om din popor dar cu o localitate dintr-altul. Sărim de la Otomani la Austrieci, iar asta se simte la primul nas dat de oraș. Sărbătoare, nuntă, petrecere, oameni calmi pe băncuțe. Toată lumea e într-un talk show. În pauză saultă cele 5 Forduri pline de semnele trecerii munților, pentru că: ‘maică, ăștia nu-s de pe la noi!’
Facem un popas la Moara cu noroc de la Tunel, halim un sandwich iar eu fur din faună. Nu m-am putut abține și am luat mostre de panseluțe. (n.m. s-au prins, sunt bine mersi și la câmpie).
Hai, dă-i înainte. Să vedem bijuteria Banatului, cascada Bigăr. S-o fotografiem și să o privim pe-nserat.
Ne-ndreptăm spre Moldova Nouă, care arată mult mai interesant acum, după 12 ani. Drumul senin, frumos, așternut. Trecem pe lângă o pasăre de pradă cocoțâtă pe un stâlp de telegraf. Se lasă fotografiată, de zici că e plătită, aflată într-un sampling de supermarket. Ajungem înapoi pe malul Dunării, învățăm că ‘’babo, kaji se’’ înseamnă ‘’nevastă, căiește-te’’ și fotografiem asfințitul. Suntem vis-a-vis de Golubac Grad, cetatea porumbeilor, de unde sârbii cereau taxa de Dunăre. Ascultăm legenda și ne tragem sufletul.
Duminică, lumea înflorește mai greu. Plecăm spre ‘’polia Epuranului’’ , fotografiem tritoni, căutăm țestoase și ne imaginăm prânzul.
Țuica de cireșe stă lângă gulașul la ceaun, servit cu un pumn de petrinjei și pită de casă. Vai-vai. Hai să trăiești, coane, cărăbuș-de-mai.
#Goodyear4x4 mi-a confirmat că merită să te abați de la șosea și mai des. Nu e nevoie de o mare pregărire ci de chef și poftă.
Cu un SUV 4×4, cauciucuri bune și câțiva prieteni, weekendul se poate prelungi frumos. Ieși din casă, ieși din oraș, ieși de pe asfalt!
4×4 Goodyear Experience was powered by Tiriac Auto.
Leave a Reply