Nu mi-a placut niciodată x5-ul. De fapt credeam că îl urăsc din totdeauna. Credeam..
Cand am scris cu oamenii loco piesa cinearenorocare, undeva prin 2006, am avut ca reper benzinăria OMW din Bistrița. Ca fază, era locat în spatele hanului, fostul han, loc care, bănuiesc că intuiești ce se petrece. astfel, și OMW-ul ăla cam tot un soi de han era.
Aici, la oră de vârf, că era mijlocul săptămânii, că era weekend, mai marii orășelului se adunau cu X5-uri și serii 7 plus ceva concurenți la spălat mașinile. Meșter poa’ să-mi confirme ( asta dacă nu era prea mic și ieșea la oraș :P)
Lanțuri de aur, treninguri ADIDAS, muzici, bere pe terasă. Trepăduși care spălau mașinile de le luau luciul.. M-am uitat tot timpul cu un soi de părere preconcepuytă la X5. Cred că de-atunci.
Dar lucrurile se mai schimbă.
Prima mea urcare într-un X5.
N-am mai condus unul în viața mea, deși, de când sunt oarecum vecin cu BMW Romania, brandul mi-a cam crescut în ochi.
N-ai cum să nu simți gâdilatul vârfurilor degetelor când urci într-unul. Și urci, nu cobori!
A doua experiență a mea de a ridica o mașină de la biroul de presă din Munchen.
Se vede rânjetul fericit? Se vede..
X5-ul, odată START-at, dă senzația aia de respirat lung și împlinit. Iar urcatul parcă e aidoma așezatului în spatele unui birou, pe un ergonomic clasic. Parcă te simți prost îmbrăcat, neadecvat într-un outfit sportiv.
Ai nevoie fix de 1 minut ca să pricepi care ce trebuie, unde e așezat, cum sunt comenzile, etc. Și nu sunt propietar de BMW. Nu încă. Se văd schimbări în bord, mici modificări ale schimbătorului de viteze față de alte clase, iar cheia.. cheia.. ah, M-aș mulțumi cu una.
Lipesc foile magnetice cu AUSKIA cu o plăcere aproape bolnavă. Încet, să nu zgâriem culoarea gri GLETCHER: Parcă-i un făcut. Acolo mergem. Zu ză gletcher!
O scoatem la ninsoarea mică de-afară, o umplem de oameni și bagaje. La prima vedere n-o să prea încapă. Parcă e cam mititel portbagajul. Culcăm cotiera banchetei din spate, introducem placa boarderului BOBO, singurul care a venit cu pachețel de-acasă, umplem de bagaje și urmărim cum se închide haionul la buton. Mișto dubla fereastră. Sau cum îi zice.
- cam neîncăpător, zice unul..
- auzi, cine are x5 nu cară atâtea bagaje. Le trimite cu altceva..
S-ar putea să aibe dreptate.. Nu merită să cari atâtea. Maxim niște Strolz, dacă e 😉
Conectez iPhonul prin bluetooth, instant, as aways. Am mai testat mașini, dar conectivitatea cu smartphoneul cu Bmw-ul este epocală. Este acest Ios al mașinilor. Să mă ierte restul, dar eu așa cred.
Hai să ne-ncălzim MS-Dos-urile, îi zic colegului de traseu, Maga, și pornim prima treaptă a încălzirii în scaune.
Iacaaa.. buton nou pe bord. Deasupra avariilor. Nuș ce face, da aflăm noi.
Luăm consola centrală, pun mâna pe buton și încep. hărți, straSSe, Tirol Solden. Enter. let’ß go.
Treptele alegerii modului de condus sunt aceleași. Sport.. Cine are nevoie. E o mișcare de clasă, e un AIRBUS pe 4 roți, mare, încăpător, relaxant. O luăm alene prin MUNCHEN și ne bucurăm ca niște copii. Eu am aceeași senzație de șofer pe un seria 7. Și e ok.
Mi-aduc aminte de un X5 parcat vis-a-vis de OMW.. eu eram cu-n Cielo, mă pregăteam să plec spre un ceva (bal de boboci sau moț tăiat) la molodova..
o privire așa, cumva..
Acum sunt printre Alpi, ascult #pisici și privesc 2 boarderi BURN prin retrovizoare.
îți place, huh, zice Maga
Da man!
Tre să facem mai mulți bani, să ne luăm și noi.
da, man.. cred că merităm,
..dar mai trebuie muncă
BMW xDrive40d:
– twin-turbo cu 6 cilindri-n linie, trei litri, 313 cai putere & 630 Newton-Metri;
– accelerație de la 0 la 100 km/h în 5.9 secunde și viteza maximă de 236 kilometri pe oră;
– consum declarat 6.3 litri la 100 km. Noi am avut un mediu de 7.8. Că nu am dat tălpiță.
Leave a Reply