Eveniment Brașov, cort, căldură. Era undeva în jurul orei 19, iar eu eram la o tablă cu niște oameni, jucam o tablă. Însărcinat cu entertainingul atmosferic, jucam doar cu o mână, în cealaltă având microfonul.

Evenimentul se desfășoră în parcul Noua, Brașov, parc reamenajat frumos, curat și aglomerat. Are și lac..

Joc și eu o tablă cu băieții. Aproape la dublu.

Cu coada ochiului văd mare alai. Evidenta mireasă care apare la orice eveniment ca să-și înregistreze fericită răpirea. Ținându-și trena-n mână, alături de răpitoarea prietenă îmbrăcată-n negru, pășeau amîndouă țanțoș, urmărite fiind de satelitul natural, cameramanul, ce trăgea abitir din VHS.

Wingwoman-ul în negru pășește brusc la dreapta ei, părăsind formația, îndreptându-se spre sunet. Nu vede pe nimeni și-și îndreaptă într-o clipită atacul asupra noastră:

– nu vă supărați, sunteți cu sunetul?

Oarecum da, eram, că aveam microfonul în mână. Iar cum la mixer nu era nimeni..

– da, sunt.

– sunt cu mireasa, nu ne puneți și nouă o horă?

Mă uit blocat la ea, fac ochii cepe, și zic:

– ce?

– o horă!

– păi nu prea pot..

– de ce??! că-s cu mireasa..!

– păi nu putem, că avem un alt program aici..

– da-s cu mireasa.. o horă..!!

– well.. we don’t do hora here..

– ce?!

– am zis că, noi, we don’t do hora, here!

– da-s cu mireasa..

Da, știu, mireasa vroia, dar iată ca nu se putea. La plecarea din filmarea de pe lac, aceeași formație trece în aceeași viteză pe lângă cort, la care răpitoarea-n negru, din pieptul generos care-i sărea mai ceva ca bumți-bumți, strigă:

– shame on you!

 

Da, shame on me! Cum să nu-mi fie rușine ca la un eveniment public să nu rup eu programul pentru o mireasă. La dracu’ cu tine, Tudorane!