Sunt propriul angajat de multă vreme, să zicem de când serviciile de telefonie mobilă cereau plata unei taxe de conectare. De pe atunci n-am suportat ca în relațiile cu companiile ce-mi furnizau servicii, să am impresia de luat peste picior.
De acele mici * care însemnau un ‘da-daaar’..
Ești liber, dar știi, cu limite.
Nu poți renunța la contract dacă nu plătești nu știu ce. Dacă ai ales abonamentul și te răzgândești, plătești o taxă. Ai cont deschis la o bancă pe care n-ai folosit-o de ani de zile și ghici ce?
La prima vedere toate aceste mesaje par ireale. Par niște libertăți prea bune ca să fie adevărate, iar dacă ar fi sa imi aleg doar una, aș face-o greu.
Iar când aud de relații fără obligații mi se pare că cineva are parte de mult fun. Libertate, no pressure, no plans, s.a.m.d.
Totuși, cred că ‘Fără Taxă‘ m-ar ademeni cel mai tare.
Tu ce-ai alege?
Leave a Reply