Am mai vârât adânc mâna-n avutul obștesc, dar cel franțuzesc. La pas alene prin sudul Franței, undeva pe lângă Mount Ventoux, Provence. E greu tare să nu-ți potolești setea de un pâlc de lavandă proaspătă.

La returul din Thassos, am luat-o pe altă rută, iar undeva prin Bulgaria, mai exact la intrarea și ieșirea din Kazanluk și Kran, m-am trezit frânând brusc, uzând de capacitățile de frânare pe șosea umedă a cauciucurilor Michelin. Frânare scurtă, fără probleme. Mai ceva ca-n ‘Jaf în stil italian’ am ieșit din mașină și țopăind printre iarba umedă, m-am avântat în lanul de lavandă. Prima reacție a fost să îmi umplu plămânii cu o mare doză de aer curat și miros specific. Apoi am luat-o spre capătul unui șir de lavandă și, întocmai ca Videanu în marmura de Rușchița, am băgat mâna pân’ la cot. Mare braț ce-am luat.

Da, știu, pe declarația mea de avere voi trece și brațul de lavandă.

Am socotit că ar fi bine de știut faptul că la 280 de km de București sunt ceva lanuri de lavandă. Nepăzite 😉 Iar #copiluldinmine cum e simpatic și fără nazuri, știe să dea share.